Votul de miercuri din parlament, care i-a validat fara probleme pe candidatii sai la conducerile SRI si, respectiv, SIE a demonstrat cat de putin relevante au fost acuzatiile de conspiratie si tradare la adresa sa, precum si amenintarile cu sabotarea votului. Intr-un cuvant, am asistat la o demascare incontestabila a lipsei de substanta a dezbaterii politice.
Una s-a spus prin talk-show-uri, alta s-a votat cand a venit momentul adevarului. Aranjamentul dintre liberali si conservatori a fost de-a dreptul comic: liberalii nu l-au votat pe Maior, dar l-au votat pe Saftoiu, desi acesta din urma este mult mai apropiat decat senatorul PSD de mult hulitul presedinte; in schimb, conservatorii l-au votat pe Maior, dar nu pe Saftoiu.
Astfel, problema validarii celor doi directori a fost rezolvata exact asa cum a vrut presedintele, iar cele doua partide au putut pretinde ca nu au inclinat cu totul steagul in fata Cotrocenilor. Manevra a fost destul de transparenta si nu a putut ascunde adevaratul raport de forte din zona puterii.
Adevarul este ca, in partida de sah dintre presedinte si adversarii sai, locatarul de la Cotroceni a mutat extrem de abil, cu sange rece, nominalizand pentru conducerea serviciilor exact ceea ce i s-a cerut, adica doi civili, chiar daca nu si pe cine ar fi dorit adversarii sai.
Daca domnii Maior si Saftoiu nu ar fi trecut de votul parlamentului, presedintele nu ar fi inregistrat o infrangere, caci serviciile ramaneau conduse de fostii prim-adjuncti, care nu-l deranjau cu nimic.
Oricum ar fi cazut cartile, seful statului nu pierdea controlul asupra serviciilor de informatii - iar serviciile, o stie toata lumea, sunt o sursa importanta de putere.
Desigur, acest moment de glorie al presedintelui putea fi zadarnicit de oamenii politici daca acestia ar fi stiut sa se concentreze asupra c
