de poliţie politică publică a presei, în care au fost executaţi moral şi public cei mai importanţi jurnalişti români interbelici - Stelian Popescu, Pamfil şeicaru, Ilie Rădulescu, Popescu de poliţie politică publică a presei, în care au fost executaţi moral şi public cei mai importanţi jurnalişti români interbelici - Stelian Popescu, Pamfil şeicaru, Ilie Rădulescu, Popescu Prundeni, Romulus Seişanu, Radu Gyr -, condamnaţi la ani grei de temniţă la semnalul dat, în principal, de doi acuzatori/inchizitori: cel moral/ideologic, un fost director al Scânteia şi cel judiciar, soţia unui alt fost mare boss al Scânteii.
Dublul rechizitoriu: la bară/Tribunalul Poporului şi la Scânteia/tribuna partidului
Acuz..."Îl acuz pe Stelian Popescu de complicitate la crimele lui Hitler, de atragere a României într-un război criminal(...) Stelian Popescu a fost acela care în
Universul
a dus campania cea mai reacţionară de nimicire a luptătorilor antifascişti, de nimicire a oricărei idei progresiste(...) A vândut poporului otravă în loc de hrană(...) Atât Stelian Popescu, cât şi Nichifor Crainic se fac vinovaţi de dezastrul ţării(...) Pentru urmărirea şi sancţionarea lor cer să fie aplicat maximum de pedeapsă, adică detenţia pe viaţă..."! Aceste mici fragmente fac parte dintr-un lung rechizitoriu publicat pe două pagini ale ziarului Scânteia din 3 iunie 1945. După câte s-a observat deja, cei acuzaţi de complicitate la crime de război erau elitele jurnalismului interbelic, directorii celor mai importante publicaţii ale vremii din România. Cine era acuzatorul poporului, citat de Scânteia? O tânără şi foarte frumoasă femeie. Femeia-comisar "care răspândea asupra ţării teroarea ca acuzator public pe lângă
Tribunalul Poporului
, domnişoara care controla o instituţie cu sute de ofiţeri (n.r. - ai Serviciului Secret) era Alexandra (Saşa) Sidorovici,