Mi-am mai spus parerea. Si nu o data. Dar reactiile unora dintre cititorii textului meu de rindul trecut ma determina sa ma repet. Revin, asadar, la reforma ortografica, decisa acum 15 ani de Academie. Declar din capul locului: reforma ortografica a fost prost gindita. Si a fost prost gindita fiindca asupra ei a decis intregul for academic (de la biologi la chimistii anorganici si zootehnisti), dar nu si breasla lingvistilor (care s-a abtinut de la vot). Dupa ce au protestat in van, specialistii au refuzat pur si simplu sa ia parte la acest dictat… Sa explic micul secret al lui Polichinelle. In preajma sedintei care avea sa decida pentru ani buni (eu cred ca pentru eternitate) modul in care vom grafia termeni ca "virtelnita", "a viri" sau "reintrupare", lingvistii si-au formulat opinia in scris. Aceste "memorii" au circulat in intelighentia romaneasca, le-am citit, fireste, si eu. Dar, ciudat, ele exprimau mai degraba un refuz. Nimeni nu se arata foarte incintat de ideea Academiei (a presedintelui Draganescu, mai precis, de profesie filosof marxist). Lingvistii nu gaseau ca exista suficiente argumente de ordin stiintific pentru a modifica "grafia" si a-l reintroduce pe a. Existau, in schimb, argumente de ordin afectiv-visceral si imaginativ. Voi aminti doua numai. Primul invoca faptul (indoielnic, totusi) ca reforma din '53, anul mortii lui Stalin, a fost un act dictat de sovietici. Ca atare, noua reforma (reforma reformei, cum ar veni) ar fi constituit o reparatie pentru ofensa adusa specialistilor romani si, nu mai putin, limbii in slujba careia se afla de catre ocupantii sovietici. Argumentul nu mi se pare deloc relevant. Caci putem gindi si astfel. Sa acceptam ca reforma s-a facut la presiunea unui Stalin muribund (care, chiar muribund fiind, avea un bine cunoscut talent de vizionar lingvistic). Dar de aici nu rezulta ca simplificarea grafiei (caci asta a fost in