Cesaria Evora nu e o personalitate. Cesaria Evora nu face spectacol. Cesaria Evora nu este excentrica, nici imprevizibila. Cesaria Evora cinta pur si simplu, atit de simplu si de cald incit e posibil sa nici nu iti arunci privirea spre scena unde ea sta, desculta, si sa crezi ca muzica si vocea ei fac parte, cumva, din ceea ce te inconjoara. Intersectind, cu stilul sau, muzica a trei continente (Africa, Europa si America de Sud), Cesaria, acompaniata de muzicieni la fel de simpli si bucurosi sa cinte ca si ea, ne povesteste despre dragoste, singuratate, dans, fericire, tristete si alte asemenea lucruri despre care lumea nu are habar ca le are.
La Sala Polivalenta, luni, 16 octombrie, Cesaria Evora a cintat in fata unei sali arhipline. Daca ar fi sa ne luam dupa afis, au fost vreo sase mii de „cunoscatori“ – un concept cu iz de artificiu publicitar: cine, oare, nu se crede „cunoscator“? in contrast, parca, cu picioarele desculte ale Cesariei, parcarea din fata Polivalentei arata de parca inauntru se reedita sommet-ul francofoniei, cu masini de lux si toalete „degajate“ cu grija. Prin public, un Duvaz, un Ponta sau un Emil Constantinescu, dovada ca politicienii romani sint, totusi, in ceva „cunoscatori“. Cei mai putin „cunoscatori“, dar mai dornici de a se simti aproape de aceasta mare voce au fost discret trimisi spre fundul salii de micul exces de zel al firmei de securitate, pacaliti de imaginea rindurilor cuminti de oameni pe scaune: un „cunoscator“ nu danseaza, el contempla. Sau face act de prezenta.
Am vazut foarte multi tineri la acest concert, dovada ca muzica Cesariei Evora ramine o stare de spirit capabila sa reziste ritmului accelerant in care noile generatii isi duc viata. Asta e important, caci muzica Cesariei Evora, de la senegaleza morna pina la fado-ul portughez si ritmurile braziliene de samba, vine din traditii – din acele se
