"Sa ne straduim macar o data in viata sa-i depasim. Daca veti calatori prin tarile ex-comuniste, de la Marea Baltica pana la Marea Adriatica si la Marea Neagra, nu veti gasi nicaieri, din nefericire, un guvern unit in jurul unui program de modernizare.

In schimb, veti gasi coruptie si rasism in Slovacia, incompetenta agresiva si excentricitati politice in Polonia, recunoasterea unei politici a minciunii in Ungaria si absenta unui guvern in Republica Ceha."

Aprecierea putin magulitoare apartine influentului saptamanal britanic "The Economist", care, in numarul sau din 14-20 octombrie, face un bilant al evolutiei economice si politice in cele opt tari foste comuniste care au aderat la UE in 2003.

Concluzia amplului articol este ca, in ciuda unei cresteri economice remarcabile, cele opt noi membre au inregistrat un esec politic rasunator, iar "clovneriile, mitocaniile si certurile dintre politicienii corupti" ai zonei au ingrozit tarile "vechii Europe", fapt care ar putea determina nu numai inchiderea portilor pentru viitorii candidati, ci si pierderea oricarui entuziasm pentru sustinerea economica a actualilor membri din Estul si Centrul Europei.

Avem asadar noroc de doua ori: o data pentru ca am patruns printr-o usa care se inchide si a doua oara pentru ca "vechii europeni" nu vor fi surprinsi de mizeria noastra politica, pentru ca au vazut-o deja la ceilalti.

Cu cat ne privim mai atent, cu atat vedem mai bine ca suntem mai aproape de cele opt state ex-comuniste decat de democratiile avansate din UE, ca problemele noastre se aseamana periculos de mult cu cele ale "noii Europe", care, la o privire atenta, se dovedeste a fi o Europa second-hand, o Europa periferica din punct de vedere al culturii democratice, probitatii si competentei administratiei

publice, calitatii clasei politice, dezvoltarii sta