In Armata am aflat ca "obrazul fin cu cheltuiala se tine". (Ma rog, acolo era vorba despre obrazul ofiterilor, pentru a carui finete cotizam si noi, soldatii). Axioma cu pricina se verifica din plin si la nivel macro, nu doar in plan... individual. Iar cand in discutie intra chiar domnisoara - Timisoara, fineturile si cheltuielile cresc exponential cu numarul stelelor ce-i stralucesc in coronita. Capitala Banatului este grijulie cu cei care, in trecere sau la plimbare pe aici, sunt pusi pe jar de... necesitatile fiziologice. Nimic mai chinuitor decat sa-ti vina sa mictionezi, de exemplu, si sa n-ai unde. Mai ales daca esti tip cu maniere si ti-e jena sa te dai dup-un copac. Ei bine, municipalitatea urbei a "plantat" 77 de toalete ecologice in oras, gata sa-i ajute pe cei aflati la nevoie. Numai ca ecologia de pe hartie (contract, adica) nu rimeaza cu cea din interiorul toaletei. Daca n-ai "bafta" sa fii racit si... infundat, ai mari (ne)sanse ca nasul sa-ti pice chiar in hazna. Atat de puternice sunt izurile emanate din/de "ecologiste"! Iar cand mai afli ca Primaria plateste o caruta de bani pentru inchirierea si igienizarea celor 77 de bude de plastic, chiar ca te taie nevoia de a face calcule. Astfel, pentru inchirierea pe o zi a unei toalete se platesc 15 euro. Pe luna inseamna 350 de euro, la care se mai adauga 50 de euro vidanjarea. Total: 400 de euro pe "bucata". Inmultit cu 77, cate sunt, rezulta 30.800 de euro. Oare cat ar costa repararea si intretinerea toaletelor publice existente in oras, dar lasate sa se naruiasca? Oare cat de scumpe sunt aceste toalete ecologice, incat un oras ca Timisoara nu-si permite sa-si procure vreo doua-trei duzine? Nu a avut nici un consilier local curiozitatea sa afle? E necesar ca astfel de "obiective" sa existe, dar cand auzi zilnic ca "primaria n-are bani", te intrebi de ce s-au acceptat astfel de cheltuieli, care evide