Alexandru Dobrescu In vremuri nu tocmai departate, arterele incluse in traseele vizitelor oficiale erau asfaltate peste noapte, cladirile erau zugravite cat ai bate din palme, prin locurile unde stapaneau prin traditie balariile se plantau flori, iar copacii nereceptivi la insemnatatea momentului, al caror frunzis se incapatana sa bata - potrivit anotimpului - spre galben, erau imediat pedepsiti cu straturi impecabile de verde crud. Incat localnicii ajunsesera a-si dori ca si strada lor numai gropi sa faca parte din ruta viitoarei vizite de lucru, spre a se putea bucura de pripitele spoieli. Pana si echipele de restauratori ai monumentelor istorice de pe traseu, altfel renumite prin lentoarea miscarilor, deveneau subit bolnave de vioiciune, ajungand sa sfarseasca in cateva zile lucrari ce le-ar fi pretins, in conditii normale, eforturi de luni intregi.

Si azi se asfalteaza traseele in ajun de vizite oficiale, si se spala cu detergenti parfumati trotuarele, si se pun brazde de flori proaspete, si se planteaza copaci, ale caror bogate coroane par menite nu atat sa improspateze atmosfera, cat mai degraba sa fereasca de privirile indiscrete obrazele cladirilor ce n-au apucat a-si primi la timp cuvenita portie de suliman. Doar monumentele istorice nu mai incap pe lista cu improspatari de ocazie, trebuind sa se multumeasca, in cazul cel mai bun, cu niste schele de ultima generatie, argumente pentru curiosi ca nu sunt lasate de izbeliste de cei platiti sa le poarte de grija. Vin presedinti si pleaca de unde au venit, prim ministri si ministri vin si ei in "capitala culturala a Romaniei" ca sa plece, dar monumentele Iasilor continua sa se ruineze incet si sigur indaratul elocventelor schele, pe care trebuie sa te socotesti norocos daca zaresti, in zilele cu soare, pe cineva. Teatrul National si Palatul Culturii se consolideaza de cand ma stiu, iar acum au