In loc sa se discute cumpanit si cu argumente, disputa in legatura cu concursul de la Ateneu devine, pe zi ce trece, mai degraba un prilej de rafuiala joasa cu directorul Benoit Vitse. Primaria anunta, dar nu cu surle si trimbite, ca postul de director al Ateneului se va scoate la concurs. Anuntul (neasteptat!) incinge de indata spiritele. Se formeaza, din nou, tabere, factiuni, partide afective. Verzii se confrunta cu rosii, crestinii cu masonii, crucea triumfatoare cu echerul eretic. Morala cu destrabalarea. Pumnii impricinatilor se agita spasmodic catre vazduh. Ochii primesc o culoare neverosimila, singerie, de rau augur. Nu se vorbeste cumpanit, in propozitii pe inteles. Se tipa. In cultura ieseana s-a declansat, iata, o veritabila razmerita. Disputa nu e, fireste, una de argumente si dovezi. Ca de obicei, ea reprezinta un prilej de grozave insulte si murdarii, o ocazie fericita de spalare a rufariei orasului in agora. In vazul multimii se agita indispensabilii mitropolitului, bigotii si fanaticii. Asadar, adversarul trebuie doborit cu orice pret si neintirziat. Minia ajunge la paroxism, da in clocot. Dintr-un motiv bine stiut, cearta priveste nu atit concursul in sine, cit persoana actualului director, dl Benoit Vitse. Jurnalistii de la "Ziarul de Iasi" produc o conexiune asemanatoare. Pe dl Benoit Vitse, spun ei, l-a ajuns din urma razbunarea implacabila a Bisericii. Motivul se cunoaste: reprezentatia din iarna trecuta cu piesa Alinei Mungiu-Pippidi, "Evanghelistii", considerata de cuviosi o strigatoare la cer blasfemie. Disputa e, desigur, plastica, zemoasa, dar fara mare folos filosofic. Ce poti pricepe din afirmatii necontrolate de logica, precum indemnurile huliganice adresate directorului (care a fost si regizorului piesei) de a-si lua "masonii dubiosi" si de a parasi cuprinsul Romaniei? In principiu, daca tot veni vorba, nu e nici o rusine a fi mason. Si