-Ce s-a întîmplat cu barul?
-Îl închid!
-De ce?
-Mi-am făcut socotelile şi nu rentează. Îl mai deschid acum aşa, din cînd în cînd, duminica, să scap de ce mai am prin el, dar din ianuarie l-am închis. Păi, dacă e să fac toate amenajările pe care le cer ăştia, mă costă peste o sută de milioane. Eu recuperez banii ăştia în trei ani! Nu rentează, vă spun eu. Într-un sat ca ăsta, oamenii vin la bar să bea o cafea sau o vodcă - şi astea sînt pe datorie! Cu ce să acopăr eu investiţiile, cu două săniuţe, o cafea şi un suc?
-Şi ce vor face oamenii, n-o să fie supăraţi că le închizi cîrciuma?
-De-aia nu mai pot eu! Se descurcă ei, nu le duceţi grija, că nu s-au terminat cîrciumile în ţara asta! Alea mari nu dispar, doar astea mici, de cartier, pentru oameni nevoiaşi...
-Şi ce vrei să faci atunci?
-Nu ştiu, mă mai gîndesc. Poate fac un second hand. Ăsta cred că ar merge. E angroul ăsta mare de la Haţeg, iau de acolo marfă şi asta e! Oamenii au nevoie totdeauna de haine şi ăştia, pe aici, nu prea au bani să ia de la oraş - iar de făcut în casă, nu mai are cine...
-De ce nu faci şi tu "amanet de noapte", văd că se poartă pe aici, pe la voi...
-Amanet de noapte!... Asta merge acolo, la oraş, că joacă ăia la cărţi şi noaptea şi rămîne fără bani şi atuncea mai dă ceva din casă la amanet şi continuă să joace!
-D-aia îi zice amanet de noapte?
-Ei, nu de-aia, aşa vine vorba. Mai sînt şi oameni nevoiaşi, mai i se face unuia rău şi trebuie să meargă la spital şi nu are bani în casă să dea la doctor şi atunci se duce repede la amanet şi ia... Aici, la noi, la sat, nu cred că ar merge amanetul.
-Daâ joagărul lui M., ce se mai aude cu el? Ultima dată cînd am fost pe aici avea planuri mari, să facă o făbricuţă de mobilă cu un neamţ...
-Ei, l-a păcălit neamţuâ, că maşinăria asta de i-a vîndut-o era ea nemţ
