Dacă prima universitate întemeiată pe tărâm autohton, Universitatea din Iaşi, avea la deschidere 95 de studenţi, surata ei de la Bucureşti, care şi-a deschis porţile în 1864, era gazdă Dacă prima universitate întemeiată pe tărâm autohton, Universitatea din Iaşi, avea la deschidere 95 de studenţi, surata ei de la Bucureşti, care şi-a deschis porţile în 1864, era gazdă pentru 143 de studenţi, care urmau cursurile celor trei facultăţi ale momentului: Facultatea de Drept, Facultatea de Litere şi Facultatea de ştiinţe. Populaţia studenţească a universităţii a crescut însă în mod constant, ajungând la 3.109 învăţăcei în 1898-1899, "pentru ca în preajma Primului Război Mondial, cu cei 4.380 studenţi ai săi, să devină unul dintre principalele centre universitare din Europa (125 de universităţi europene aveau un total de 228.732 studenţi în 1913!)", după cum se precizează în lucrarea intitulată "Îndrumător în Arhivele Statului. Municipiul Bucureşti". universităţii

Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti a avut, la începuturile sale, şase catedre şi două aşa-numite "cursuri libere": drept roman, drept civil, drept administrativ, drept penal, drept comercial şi economie politică, organizarea statului şi finanţe. Facultatea a crescut în timp, pe toate planurile, pentru ca în 1897 să existe aici 14 cadre didactice - 11 profesori şi 3 conferenţiari. Profesorii susţineau cursurile din cadrul catedrelor, iar conferenţiarii erau titularii "conferinţelor" sau "cursurilor libere". În primul an de înfiinţare, Facultatea de Litere şi Filosofie avea şi ea tot şase catedre: istoria poporului şi literaturii românilor, istoria universală, istoria filosofiei, literatura franceză, literatura elină şi literatura şi limba latină şi, în anul universitar 1932-1933, se bucura de prezenţa a 27 de profesori, 18 conferenţiari, 3 lectori şi 61 de asistenţi. Facultatea de ştiinţe n-a