Pensionarul Frecea Marin a inteles tarziu de tot, la saptezeci si cinci de ani, care e sensul vietii.Lucrurile s-au petrecut in felul urmator. Domnul Frecea Marin i-a scris presedintelui SUA ca nu e de acord cu politica americanilor in Irak, iar cand a primit plicul cu antetul Casei Albe, in care Bush ii raspundea ca va analiza opinia sa, a inteles ca acesta era sensul vietii, sa nu mai discute una si alta cu pensionarii din Parcul Obor, ci sa trateze lucrurile la cel mai inalt nivel, cu sefii de state si primii-ministri.

Pensionarul Frecea Marin a inteles tarziu de tot, la saptezeci si cinci de ani, care e sensul vietii.Lucrurile s-au petrecut in felul urmator. Domnul Frecea Marin i-a scris presedintelui SUA ca nu e de acord cu politica americanilor in Irak, iar cand a primit plicul cu antetul Casei Albe, in care Bush ii raspundea ca va analiza opinia sa, a inteles ca acesta era sensul vietii, sa nu mai discute una si alta cu pensionarii din Parcul Obor, ci sa trateze lucrurile la cel mai inalt nivel, cu sefii de state si primii-ministri. Adevarul e ca ideea i-a dat-o lui Frecea Marin un alt pensionar, Ghionescu Titi. Acesta coresponda de mai multa vreme cu Putin si cu Chirac, dar de la cine avea pontul nu i-a spus. A lasat insa de inteles ca in cartier foarte multi pensionari descoperisera sensul vietii, scriindu-le epistole, care mai lungi, care mai scurte, in limba romana, dar si in limbile minoritatilor conlocuitoare, de la noi si din alte tari, unor presedinti si regi.

Regii se vede treaba ca erau mai ocupati si nu raspundeau toti, presedintii insa, chiar si cei din unele tari africane francofone, erau destul de prompti. Cel mai placut in toata povestea asta era faptul ca nu conta ce le scriai. Fie ca nu-i aprobai, cand invadau tarile invecinate, fie ca le comunicai adevaruri regionale neplacute, cum ar fi fost faptul ca in Ferentari unii umplea