In linistea "sfioasa" a satului Salasu de Sus, localitate aflata la poalele Retezatului, zgomotul fierului batut pe nicovala se aude de la mare departare. Aceasta "muzica" ciudata calauzeste pasii calatorului spre "covacie" - cum numesc locuitorii din Ardeal fieraria. Pe covaciul satului, Petre Itu, l-am gasit in atelierul din curtea casei sale. Imediat ce ne-a vazut, s-a oprit din lucru si ne-a spus: "Poftiti in locul meu de creatie!". Am asteptat cuminti sa-si termine macar o parte din treaba. Dupa ce a terminat de indoit o bucata de metal incins la forja, mesterul s-a indreptat zambind spre noi. "Cu ce va pot ajuta? Daca pot, va servesc deindata". Dupa ce i-am spus ca veniseram sa ne spuna povestea sa, a inceput sa rada usor si ne-a intrebat: "Cate zile vreti sa stati?". Petre Itu este cel mai cunoscut mester fierar din Tara Hategului. A pierdut numarul potcoavelor, uneltelor de gospodarie si confectiilor metalice facute de el in jumatate de veac. Are 79 de ani si loveste si acum cu aceeasi vigoare ca la 20 fierul pus pe nicovala. A facut asta o viata-ntreaga si, desi recunoaste ca nu mai rezista ca in tinerete, tot nu se poate lasa asa de usor de meserie. Daca vreun vecin vine cu un cal caruia i-a cazut o potcoava, rezolva problema in cateva minute. Toti oamenii din sat merg la el in cazul in care au de reparat obiecte din metal. "Ii mesterul 'al mai priceput pe care l-am cunoscut eu in viata mea. Nu-i bai la unelte de fier pa care el sa nu stie cum sa-l faca disparut", spune Stefan Selegredean, un localnic din Salasu de Sus. Atelierul-muzeu Aproape toate uneltele din "covacia" lui Mos Itu par scoase dintr-un muzeu cu obiecte medievale. Chiar daca mai toate sunt ruginite, batranul se mandreste cu ele, pentru ca pe multe le are de cand se stie si nu l-au lasat nici acum. "Burduful asta (cu care se sufla aer in lacasul de carbuni, unde se inroseste fierul) n