In fiecare an, din 1973 incoace, cu o ritmicitate semestriala, Comisia Europeana ia pulsul Europei. Anul acesta, al 66-lea val al Eurobarometrului, al carui Raport romanesc, ajuns la a cincea editie, a fost dat publicitatii la inceputul saptamanii, ne-a evaluat pentru ultima data in afara Uniunii. Si daca datele nu sunt cu mult schimbate fata de Eurobarometrul 65, din primavara anului trecut Romania nu mai ocupa prima pozitie ca alta data. Ramane insa intre statele cele mai atasate Europei. In medie, diferentele fluctuand in functie de intrebare, doua treimi din cei chestionati au ramas atasati Europei. Raportul romanesc, realizat, ca de obicei, cu profesionalism de profesorul Dumitru Sandu, insista asupra particularitatilor, realizand o analiza aprofundata a perceptiei publice, inclusiv la nivel regional. In schimb, Raportul general, dat publicitatii la Bruxelles pe 18 decembrie trecut, ofera o imagine de ansamblu asupra starii de spirit dominante in UE. Raportul romanesc insista inca de la inceput asupra caracterului economic si cultural al increderii in UE. Introducand, alaturi de atat de previzibilele determinari economice (nivelul de trai redus comparativ cu cel din UE, starea de satisfactie fata de propria viata), si variabile culturale (sentimente si valori asociate cu respingerea socialismului trait, increderea in institutii traditionale, statutul de tara latina), raportorul roman al Eurobarometrului 66 avanseaza o ipoteza interesanta. Astfel, increderea romanilor in UE ar putea fi o consecinta a caracteristicilor confesionale. Ideea unei relatii directe intre confesiunea religioasa si increderea in UE este generoasa si merita analizata in profunzime. Conform datelor, si oarecum paradoxal pentru antioccidentalismul traditional in aceasta zona, in mod sistematic locuitorii tarilor majoritar ortodoxe (Romania, Bulgaria, Grecia si Cipru) sunt increzatori in