Ziua de 15 ianuarie nu a fost mai diferită de celelalte, poate doar în cercurile de cultură şi în Piaţa de Miercuri. Pe una dintre tarabele de aici, lângă cutiile cu DVD-uri, în faţa unui televizor alb-negru prăfuit, se afla un tablou ce-l înfăţişa pe Mihai Eminescu.

„Nu e de vânzare”

Tabloul, realizat în creion pe placaj de lemn, părea a fi scos la vânzare de 15 ianuarie, speculând sărbătorirea naşterii poetului. „Nu e de vânzare! L-am pus aici pentru că e ziua lui”, ne-a spus vânzătorul. Ne-am dat seama că nu trebuie neapărat să fii intelectual pentru a-l elogia pe marele poet. „Ştiţi că pe 15 ianuarie 1980 s-a născut Luceafărul poeziei româneşti şi în semn de respect şi admiraţie pentru el, am adus acest tablou. Îl am cam de vreo 25-30 de ani. Eram elev la seral, la Hidromecanica, şi un coleg de clasă mi l-a făcut cadou într-o zi de 15 ianuarie”, ne-a spus Mircea Bonta (foto).

În fiecare an e

expoziţie

Ineditul gest al tarabagiului ne-a surprins. Mulţi dintre elevi habar n-au să recite o poezie a Luceafărului, iar prin ziare se aude mai mult despre „Luceafărul huilei” decât despre marele Eminovici. „În fiecare an îl aduce. Astăzi l-a uitat şi s-a dus acasă după el!”, ne-a spus o vecină de la tarabele din spate. „M-am dus după el, că trebuia să-i aduc câtuşi de puţin respect. E domnul poeziei româneşti”, a mărturisit Bonta. Bărbatul spune că, dintre operele scrise de „domnul poeziei”, preferate sale sunt „în primul rând Luceafărul, Scrisoarea a III-a, Împărat şi proletar… Şi altele”.

Spiritul lui

Eminescu a ajuns

şi după gratii

Deţinuţii de la Codlea au ştiut şi ei să-i aducă omagii poetului naţional. La Penitenciarul cu regim de Maximă Siguranţă Codlea a fost prezentată ieri piesa de teatru „Eminescu lângă noi”. Gestul deţinuţilor este de admirat din moment ce nici unul dintre ei nu au