Catalin Mihuleac E regretabil ca degustatorii de pamflete sunt serviti de catre marile edituri cu diletanti precum Andrei Gheorghe, de-un exemplu, in loc de clasici ca Geo Bogza, de-o pilda.
O sa-mi raspundeti ca primul, spre deosebire de al doilea, e actual, si-orice carte sau CD sub semnatura lui face rating. Bata-l sa-l bata de rating! Cum s-o fi descurcat neamul asta, secole de-a randul, fara rating?
Eu cred ca mai actual e Geo Bogza, chiar daca - defunct fiind - n-are tocsou ca Andrei Gheorghe, care-i viu (cel putin din cand in cand), dupa unele opinii. Cele mai multe pagini de-ale lui Bogza ar putea aparea - fara a face vreo nota discordanta - in paginile gazetelor actuale. Nimeni n-ar obiecta, ci ar remarca - vorba altui clasic al genului - ca sunt scrise adanc.
"Suntem atat de eminamente agricoli, obiceiurile plugaresti sunt atat de intrate in structura noastra psihofizica, incat nici orasul mai mare pe care-l avem, capitala, nu-l putem lasa neprelucrat", astfel debuteaza pamfletul "Sapaturi de toamna", unde Bogza ia in varful penitei agricultura edilitara a capitalei, care-l chinuia teribil pe bucuresteanul de atunci.
"Nu stiu daca ati bagat de seama ca Bucurestiul este sapat in fiecare primavara, este prasit peste vara, iar toamna este arat din nou. Dupa cat se pare, sapaturile sunt facute pentru a ingadui plugarilor bucuresteni sa semene cabluri de sarma, tevi de plumb si diferite bucati de fonta. Dar aceste seminte germineaza foarte greu, pentru ca peste vara echipele cu tarnacoape mai desfac o data asfaltul, sa cerceteze cum le merge".
Ce limbaj, cata poezie poate indesa Bogza intr-un fapt divers oarecare! Iti vine sa exclami, aidoma lui Beniuc: "Baieti, aceasta este arta!"
Aceeasi vasta agricultura edilitara, descrisa de Geo Bogza in pamfletul "Sapaturi de toamna" din 1937, e vizibila si dureroasa pentru
