Frunze şi ierburi, uleiuri şi pietre, ghivece şi vaze. Flori mari şi mici, plante exotice, garoafe, crizanteme. Pitici de grădină, bulbi şi seminţe, broşuri, stropitori, plante agăţătoare, eprubete. Roşu, portocaliu, verde deschis, violet. Panglici, trandafiri şi un miros copleşitor. Deasupra uşii, un clopoţel al cărui sunet aduce cu sine din micul depozit al florăriei un bărbat de statură mijlocie, elegant îmbrăcat şi mereu bine dispus. El este florarul sau "nea Geo"; altfel să nu-i spui. "Eu sînt doar Ťnea»! ŤDomni» sînt cei cu carte, cu facultăţi. Eu am numai zece clase. Nu mi-a plăcut deloc cartea, iar părinţii se certau des din acest motiv. În clasa a III-a, tata m-a dat la vioară în speranţa că o să-mi găsesc vreodată un loc într-un grup de lăutari cu care să colind ţara. ŤSau măcar să-ţi găseşti o soaţă pe care să o înnebuneşti cu cobza asta şi care să-ţi pună şi ţie un blid cu mîncare în faţă!» Dar nici Ťcobza», cum zicea tata, nu mi-a plăcut. La 16 ani, m-am îndrăgostit de o ţigancă foc de frumoasă, care vindea flori la marginea pieţei. Cînd a auzit tata, m-a ameninţat că mă omoară, iar mama a început să plîngă şi să se vaite că o s-o bag în pămînt... Din păcate, pe fată am pierdut-o; i-a sucit minţile un trubadur - ştia el, tata, ce ştia, cînd mă bătea la cap cu Ťcobza»! -, dar n-am uitat poveştile ei despre flori şi comerţul ăsta." Nea Geo vorbeşte amuzat de toate "drăciile" din copilărie, dar, de fiecare dată cînd clopoţelul sună, îşi întrerupe ideea, ia poziţie de drepţi, îşi drege vocea şi aşteaptă semnul din partea clientului: "Fiţi amabil, vă rog! Aş dori şi eu...". Nu contează că ai intrat în florărie doar ca un simplu privitor, atras de mirosurile ameţitoare ale florilor, sau că eşti un client mai vechi. N-are importanţă că vrei doar un ghiveci de plastic, o pungă de pămînt, o singură garoafă sau un braţ de trandafiri. Florarul îşi trateaz