Catalin Mihuleac Unul din zvonurile clasice ale Romaniei de ieri si de azi spune ca, daca mergi in orice judet cu o populatie preponderent maghiara si ceri la magazin o paine in limba romana, vanzatoarea refuza ferm sa te serveasca, somandu-te sa vorbesti ungureste. Daca nu stii sau nu vrei s-o faci, ea iti intoarce spatele, ignorandu-te total, de parc-ai fi devenit invizibil.
Cum, de curand, m-am aflat cu treburi la Sfantu Gheorghe, in inima Covasnei maghiare, m-am gandit ca ce ma costa sa verific zvonul. Am intrat, prin urmare, intr-un magazin alimentar, apoi intr-o multime de alte magazine alimentare, si-am cerut paine, doamna, paine. Am cerut toate soiurile de paine posibile, de la graham feliat la bagheta pariziana in dantela. Am cerut si pe olteneste, si pe moldoveneste, si pe munteneste.
Spre dezolarea mea, de fiecare data, am fost servit impecabil si cu zambet. Iar la urma, ca o lovitura de gratie, mi s-a si multumit in romaneste, lucru pe care vanzatorii cu sange burebistic pur nu-l prea obisnuiesc.
Am repetat experienta si-n restaurantele din judetul respectiv. Am cerut, in dulcele grai romanesc, cele mai neaose feluri de mancare, ignorand deliberat gulasul, si-am intors de cateva ori ciorbele la bucatarie, pe motiv ca-s prea reci, ori prea fierbinti, ori prea potrivite. De fiecare data, chelnerii m-au servit cu acelasi soi de zambet, fara sa-mi toarne ciorba-n cap, cum pe deplin as fi meritat.
Enervat din cale-afara de modul nesuferit de politicos in care-s servit, am intins si mai tare coarda si l-am injurat pe-un chelner intre doua varste. I-am zis cateva traditionale, printre dinti, l-am bagat si l-am scos, l-am facut nesimtit si bruta de-a lui Attila. Omul a zambit, usor trist de asta data, raspunzandu-mi, intr-o romaneasca stricata rau, pe care am tradus-o prin:
- Ce pacat ca nu inteleg o boaba romaneste, do
