Ridicarea taranilor in primavara anului 1907 a "dezmortit" scena publica a Romaniei. Atat guvernul conservator, cat si Carol I au primit cu ingrijorare izbucnirea rascoalei, la numai cateva luni de la marile festivitati ale Jubileului (50 de ani de la urcarea regelui pe tron). Liberalii au acuzat guvernul ca s-a ingrijit doar de soarta lui "Voda". CREDINTA. Taranii romani preferau adevarurile Bibliei discursurilor mincinoase ale politicienilor
Ridicarea taranilor in primavara anului 1907 a "dezmortit" scena publica a Romaniei inceputului de secol. Atat guvernul conservator, cat si Carol I au primit cu ingrijorare izbucnirea rascoalei, la numai cateva luni de la marile festivitati ale jubileului (50 de ani de la urcarea regelui pe tron). Imediat, opozitia liberala si cercurile socialiste neparlamentare au acuzat guvernul Cantacuzino ca, in loc sa se preocupe de situatia taranimii, s-a ingrijit de imaginea lui "Voda".
Atat in presa epocii, cat si in lucrarile memorialistice ale "politicienilor rascoalei", gasim impresiile acestora despre cauzele si natura evenimentelor din "primavara insangerata". In functie de apartenenta politica, ei plaseaza responsabilitatile situatiei locuitorilor satelor in tabara adversa.
OFENSIVA LIBERALA. Aflat de un an in opozitie, Partidul National Liberal s-a folosit "abil" de prilejul rascoalei pentru a prelua fraiele guvernarii. In primul rand, liberalii au exploatat deruta guvernului conservator, care a fost complet depasit de evenimente. Guvernantii nu si-au dat seama de amploarea revoltelor, crezand ca se afla in fata unor razmerite izolate ale satenilor din nordul Moldovei, asa cum se intampla in fiecare primavara. De obicei, autoritatile locale "rezolvau" conflictul deplasandu-se in comunele "rebele" si impacandu-i pe sateni cu arendasii (sau proprietarii), prin promisiuni care de cele mai multe ori erau incal
