Evenimentele din primavara anului 1907 au atras atentia intelectualilor epocii. Spre deosebire de politicie-ni, majoritatea "oamenilor invatati" ai timpului a observat complexitatea "chestiunii tara-nesti", care nu isi avea cauzele in masurile unui guvern sau altul din ultimul deceniu, ci in istoria zbuciumata a Romaniei. FOLCLOR. Monografistii sociologului Dimitrie Gusti n mijlocul taranilor n anii â30
Evenimentele din primavara anului 1907 au atras atentia intelectualilor epocii. Spre deosebire de politicieni, majoritatea "oamenilor invatati" ai timpului a observat complexitatea "chestiunii taranesti", care nu isi avea cauzele in masurile unui guvern sau altul din ultimul deceniu, ci in istoria zbuciumata a Romaniei.
Primele reactii ale intelectualilor fata de evenimente au venit prin intermediul presei, foarte active in "dezbaterea de idei" a epocii. La inceputul secolului in Romania aparusera "curentele" poporanist si samanatorist, care isi expuneau ideile prin publicatii literare "la moda" printre intelectualii epocii.
"RASCOALA" STUDENTILOR BUCURESTENI Majoritatea studentilor erau fii de tarani si cunostea greutatile parintilor. Sub indrumarea mentorului lor Nicolae Iorga (foto), studentii bucuresteni si-au manifestat solidaritatea cu motivele pentru care s-au rasculat taranii in primavara lui 1907. La 4 si 11 martie au fost organizate doua intruniri la sala Dacia, prilej cu care au fost pronuntate discursuri "inflacarate" impotriva guvernantilor conservatori. Au luat cuvantul profesori universitari, precum: Nicolae Iorga, Ion Cantacuzino, Dimitrie Voinov, George Proca si V. Sion. La intrunire au fost prezenti delegati ai studentilor ieseni si ai "Societatii fii de tarani". La finalul dezbaterilor a fost adoptata o motiune, citita de poetul Dimitrie Anghel si trimisa imediat guvernului Cantacuzino. Se cerea: inchirierea pamanturil
