-ati pus vreodata problema ca pretul de cumparare nu este totul pentru o masina? Ca evolutia (sau mai degraba involutia) valorii acestei masini ar putea depinde de multi factori? Criteriul deprecierii nu este o noutate in domeniul evaluarii automobilelor, insa in Romania importanta sa este inca redusa. Un clasament al gradului de depreciere este insa intotdeauna bine-venit.

Probabil ca vreo trei universitati si cinci fundatii de cercetare au in acest moment ca obiect de studiu criteriile prin care masinile isi pierd din valoare zi de zi, luna de luna, dar intr-un ritm diferit una de alta.

Mecanismul prin care automobilele sunt pretuite in stadiul de „second-hand“ difera foarte mult fata de cel prin care se stabileste pretul de nou, si asta pentru ca de aceasta data cei care fac pretul nu mai sunt producatorii, ci proprietarii impreuna cu cumparatorii.

Este o piata libera, in care cererea si oferta lucreaza intens, dar multe alte criterii, unele cunoscute si altele doar banuite, dau peste cap evaluarile oficiale. Foarte pe scurt, toate aceste elemente fac ca doua masini care au costat la fel in momentul iesirii din fabrica sa aiba preturi diferite dupa un an, la revanzare.

Notorietatea ar putea fi un indicator serios, care ar putea creste cererea si, implicit, pretul. Vechimea de la lansare a unui model, ieftinirea modelului concurent, informatii despre eventuale rechemari pentru defectiuni sau chiar zvonuri ale pietei, toate acestea si multe altele contribuie la stabilirea pretului unui vehicul second-hand, foarte asemanator cu ceea ce se petrece la o bursa.

Pretul real

Producatorii de masini, chiar daca nu tradeaza acest fapt, au in permanenta in vizor evolutia preturilor pentru masinile proprii, chiar aflate in postura de „second-hand“. Si asta pentru simplul motiv ca o scadere a respectivelor preturi