Proprietarii unora dintre fostele IAS-uri din preajma marilor oraşe nu au făcut „mare brânză“ în agricultură. Ei îşi iau revanşa pe piaţa imobiliară, prin vânzarea de terenuri cu suprafeţe mari. Agenţiile imobiliare au început să acorde atenţie afacerilor cu astfel de „tarlale“. Terenurile cu suprafeţe foarte mari (între 10 şi 100 ha) constituie un segment de piaţă distinct şi se tranzacţionează după alte reguli decât terenurile obişnui

Proprietarii unora dintre fostele IAS-uri din preajma marilor oraşe nu au făcut „mare brânză“ în agricultură. Ei îşi iau revanşa pe piaţa imobiliară, prin vânzarea de terenuri cu suprafeţe mari. Agenţiile imobiliare au început să acorde atenţie afacerilor cu astfel de „tarlale“.

Terenurile cu suprafeţe foarte mari (între 10 şi 100 ha) constituie un segment de piaţă distinct şi se tranzacţionează după alte reguli decât terenurile obişnuite. „Comparativ cu loturile mici, preţurile diferă în funcţie de locaţie. Într-o zonă scumpă, un teren mare este cu 20-30% mai ieftin decât unul mic. Într-o zonă puţin atractivă (sudul Bucureştiului), un teren mai mare poate fi mai scump, pentru că nu există o piaţă de desfacere. Terenurile mari sunt cumpărate doar ca investiţii pe termen lung“, declară Călin Clinciu, director de comunicare la firma Euroinvest, specializată în vânzări de terenuri. Vânzătorii sunt, în principal, societăţi care au cumpărat la preţuri derizorii IAS-urile şi fermele privatizate de AVAS în urmă cu cinci-zece ani şi care nici nu visau la acea dată cât vor avea de câştigat. Pe lângă aceştia, mai există firme sau persoane care au prins gustul afacerilor imobiliare şi care cumpără terenuri în zone îndepărtate, le alipesc şi apoi obţin acte de la primărie conform cărora acolo se pot construi case sau centre comerciale.

Printr-o mişcare de acest