Transparenta si responsabilitate sociala Se vorbeste tot mai mult despre responsabilitatea morala pe care trebuie sa si-o asume companiile fata de grupurile si organizatiile afectate de deciziile lor. Se vorbeste tot mai des despre investitiile sociale pe care le fac firmele, ca raspuns la cerintele morale tot mai mari ale comunitatilor. Cerinta crescanda de etica a publicului genereaza o oferta crescanda de etica a mediului de afaceri. Companiile isi croiesc discursul, produsele, practicile, strategiile in tiparele candorii. Companiile se intrec in a produce etica. Generozitatea companiilor este masurata in sume de bani, in tone de produse, in ore de consultanta, in zile de munca realizata in folos comunitar, in capete de salariat prestator de munca voluntara. Se vorbeste tot mai mult despre responsabilitate sociala corporatista (RSC) in termeni cantitativi: se fac bilanturi, se fac topuri, se dau premii. RSC se masoara. Prin RSC, patima topurilor a cuprins si zona sensibila a eticii in afaceri. Totusi, dincolo de cantitatea investitiilor sociale, ceea ce e mai caracteristic RSC este modul in care se fac acestea. Dimensiunea morala, si numai aceasta, da masura performantei in RSC. Dimensiunea morala este data de intentiile si de efectele programelor sau actiunilor de RSC. Iar indaratul intentiilor si efectelor, sta un ultim reper al excelentei in RSC: transparenta. De cateva decenii, se impune treptat ideea ca o companie are responsabilitati nu doar fata de proprietari, ci si fata de angajati, fata de consumatori si comunitatile locale in care opereaza. Creste numarul obligatiilor sau responsabilitatilor legale si morale pe care trebuie sa si le asume mediul privat de afaceri. Se largeste sfera grupurilor fata de care companiile trebuie sa isi asume responsabilitati. Companiile devin tot mai impovarate moral. Unele isi asuma aceste noi obligatii, altele folosesc dis