Competiţia de pe piaţa muncii obligă angajaţii să-şi rafineze strategiile de abordare, pentru evidenţierea valorii personale Chiar dacă nu toţi ajungem manageri în companiile în Competiţia de pe piaţa muncii obligă angajaţii să-şi rafineze strategiile de abordare, pentru evidenţierea valorii personale Chiar dacă nu toţi ajungem manageri în companiile în care lucrăm, putem să fim managerii propriei noastre vieţi profesionale. Putem învăţa să ne evidenţiem pe piaţă, să ne vindem mai bine, să ne gestionăm eficient propriile resursele sau să ne motivăm mai eficient. Un exerciţiu de câteva zile în rol de manager ne poate ajuta cel puţin să-l înţelegem mai bine pe şeful nostru, chiar dacă decidem să rămânem în continuare simplu angajat. Competiţia dură de pe piaţa muncii obligă angajaţii să-şi rafineze strategiile de abordare, pentru căutarea şi evidenţierea valorii personale. Din punct de vedere al corporaţiilor, salariaţii trebuie să aibă o eficienţă maximă: să producă cât mai mult cu un salariu cât mai mic. Din punct de vedere al angajatului, eficienţa înseamnă recompensă cât mai mare contra unui efort cât mai mic posibil. "Salariatul munceşte cât să nu fie dat afară şi este plătit cât să nu plece", sintetizează situaţia o expresie cunoscută. Dacă firmele sunt dispuse să cheltuiască bugete importante pentru a perfecţiona aptitudinile profesionale ale angajaţilor - cursuri de vânzări, marketing, management, negociere -, în dezvoltarea individuală a angajatului nu poate investi decât el însuşi. În urma unui curs de management al vieţii profesionale angajatul poate decide că locul lui nu e în acea companie, că nu îl pasionează ceea ce face, că are nevoie de un salariu mai mare sau, pur şi simplu, că vrea să conducă propria firmă. Posibil concurentă! Pentru un angajator, investiţia într-un asemenea curs se poate dovedi riscantă. Individul, privit ca o companie de succes