Radu ALDULESCU
Amantul Colivaresei
Editura Cartea Romaneasca,
Colectia „Proza“, Bucuresti, 2006, 424 p.
Privind retrospectiv proza româneasca de dupa 1989, se poate cu usurinta constata ca tendinta dominanta (din punct de vedere cantitativ, dar si al impactului la receptare) este aceea a asa-zisului realism mizerabilist. Dincolo de exhibarea scripturala, in limbajul cel mai crud, a tuturor fantasmelor sau experientelor sexuale posibile, insotita de ample dezbateri critice in presa culturala a momentului, realizarile literare ale tinerilor douamiisti ramin efectiv putine, si nu din cauza tematicii in sine (rezumabila in trei cuvinte – sex, alcool, droguri – si redevabila vechilor „tineri furiosi“ ai prozei americane), ci a lipsei de talent narativ sau de stil.
- Avatarurile realismului mizerabilist
Cu totul altfel se prezinta insa situatia in cazul „prozei de urit si de mizerie“ (sintagma ii apartine criticului Dan C. Mihailescu) a unor autori afirmati in anii ’90 (ca Daniel Banulescu, Radu Aldulescu, Petre Barbu sau Dan Lungu), proza in care precumpaneste „alonja“ sociala si nu egofilia, iar viziunea acut naturalista (uneori cu derive fantastic-absurde) nu eludeaza virtutile constructiei epice si ale scriiturii. Formula aceasta (nelipsita de contestatii, la vremea impunerii ei, din cauza excesului de imund) revine in atentia publicului cititor printr-o emula ca Maria Manolescu (v. Halterofilul din Vitan), dar si prin reeditarea la Cartea Româneasca, in 2006, a romanului Amantul Colivaresei de Radu Aldulescu (publicat in 1996 de Editura Nemira).
- Romanul marginalilor din epoca de aur
Desi poate fi comparat prin vigoarea suflului epic si prin excesul de fabulatie cu un roman precum Cruciada copiilor al Florinei Ilis, Amantul Colivaresei nu isi extrage insa sevele maligne si frisonul autenticitatii di
