De când s-a renovat (si a trecut ceva timp de atunci), nu am reusit sa ajung la restaurantul Perinita. Cu toate acestea, nu l-am pierdut din vedere si am facut un popas in acest local chiar saptamâna trecuta. Restaurantul Perinita este genul de local „2 in 1“, adica are si o sala mai moderna, cu vizibilitate crescuta dinspre si inspre strada, dar si o crama, pentru cei care cauta intimitatea, in subsolul sau. Pentru ca nu era nimeni in crama la ora vizitei mele, am ales sa stam in sala de la strada si nu mi-a parut rau. M-am bucurat din plin de prestatia violonistului care semneaza pe statul de plata al localului si care ne-a cântat si ne-a incântat cu ritmuri mai vechi sau mai noi: tangouri, valsuri, dar si ceva piese din repertoriul international, o muzica placuta si potrivita pentru o cina relaxanta (in sensul ca nu e cazul sa tipi pentru a te intelege cu cei care te insotesc - lucru destul de rar intâlnit in localurile craiovene in care se cânta). Ospatarul s-a dovedit, pe parcursul intregii seri, un profesionist, in sensul ca ne ghicea din gesturi dorintele si se apropia de masa suficient de des incât sa ne satisfaca dorintele (sa umple paharele, sa debaraseze...), dar suficient de rar incât sa nu deranjeze. Am ales din meniul - nu foarte sofisticat sau bogat - o portie de pui cu ciuperci, „garnisita“ cu broccoli si usturoi, o specialitate din carne de porc cu sos gorgonzola si, la recomandarea ospatarului, o prajitura Tiramisu, absolut delicioasa. De fapt, toate preparatele s-au dovedit delicioase, pe masura pretului trecut in nota de plata (nu foarte mare, dar mai „condimentat“ decât la alte restaurante din Banie). Toaleta, curata si intretinuta, se inscrie in nota „de bine“ a intregului restaurant. Perinita Strada Unirii, nr. 66 Preparatele Gustoase Comportamentul personalului Aproape „discret“ Atmosfera De bun-gust Preturi Condimentate Toaleta Curata De cân