Lucian Postu Ca mai toata lumea, mi-am zis si eu ca "Adomnitei - ministrul educatiei" e un banc de 1 aprilie. Si ca "Chiuariu - ministrul justitiei" e o fumigena ieftina, din categoria "Mihai Lupoi - posibil ministru de externe".
Se vede insa ca in aceasta tara trista, plina de umor, bancurile cele mai proaste devin realitate, aproape simultan cu iesirea lor pe piata. Problema grava si perpetua e alta: nu personajele principale ale acestor bancuri proaste au cel mai mult de patimit, ci personajul colectiv, anonim si injugat, care le trimite periodic, din patru-n patru ani, in lumina reflectoarelor.
Fiindca pomeneam de jug, sa revenim la viteii nostri de Bahlui si la cowboy-ul lor sef. Impingandu-i in fata pe cei doi juncanei, seful lor, Relu Fenechiu, a incercat o lovitura multipla. Mai intai, a vrut sa evite daunele directe de imagine de care ar fi avut parte in cazul nominalizarii sale in noua echipa guvernamentala. "Dosarele" lui dubioase ar fi fost puse pe tapet si mai clar, iar hartuiala ar fi continuat pe tot parcursul mandatului ministerial. Ramanand in umbra, Fenechiu isi poate vedea de treaba linistit, dupa ce valul recunoasterii sale ca sef al "caracatitei de la Iasi" a trecut.
Scapand de prezenta permanenta a reflectoarelor, baronul liberal de Iasi ramane cu doua parghii puternice la dispozitie. Cea mai importanta e controlul asupra Ministerului Justitiei, care ii poate asigura o temporizare a dosarelor in care este implicat, precum si arme de atac impotriva adversarilor. Daca adaugam si prietenia sa cu noul ministru de interne, rezulta ca spectrul puscariei se indeparteaza, pentru moment, de scamatorul afacerilor dubioase cu bani publici.
In plus, nici controlul asupra Ministerului Educatiei nu e de neglijat, intr-un oras in care invatamantul e principala ocupatie. Si intr-un judet sarac, in care niste scoli noi, ni
