Cum a murit Al Zub Pana saptamana trecuta, Al. Zub inca mai traia. E drept, intr-o agonie penibila, plina de miasme dintre cele mai subterane. Numai ca fostul reper moral nu s-a multumit cu aceasta auto-inglodare benevola. Asa ca si-a semnat propria sentinta de ingropare, trecand definitiv in lumea celor pierduti pentru bunul-simt, pentru ratiune ori pentru respectul minim fata de reguli si fata de oameni.
Las, asa cum s-a dovedit in ultima vreme, istoricul nr. 1 al patriei n-a avut minima decenta de a-si asuma acest ultim gest. Asa ca a semnat cu mana batucita de semnaturi a tovarasului academician Dan Berindei, patriot de larga respiratie securistica si obladuitor de seama al plagiatului cu sigla de Academie Romana.
In esenta, sentinta Zub-Berindei le spune protestatarilor de la Institutul "Xenopol" ceea ce spune orice camarila de dinainte sau de dupa anul 0: "Statul suntem noi!". Adica: "Regulile sunt pentru prosti!". Adica: "Secretiile noastre sunt ambra, ale voastre - materie prima pentru biogaz. Cine nu accepta sa imbatraneasca in noroi, e liber sa plece. Prin voia noastra, Zub si Berindei, consuli de drept divin ai Sectiei de Istorie a Academiei Romane". Punct.
Acestea sunt motivele ultime din cauza carora Al. Zub a murit. In locul lui umbla pe strazi, pe la adunari si prin gazete o fantosa cu chipul sau, dar cu apucaturi de Ceausescu, de Iliescu si de Dan Berindei. O fantosa cu iz de securist subtire, care nu te bate la talpi, ci te intreaba mieros de copilul bolnav, in timp ce-ti arata o cutie cu medicamente. O fantosa care urla isteric, cu spume la gura. O fantosa care uita ca ofera tot acest spectacol dezgustator pe bani publici.
E drept, vinovati de moartea lui Al. Zub sunt si cei care au adoptat reteta clatitei cu magiun refolosibil, incurajandu-l pe fostul detinut politic sa ajunga un nomenclaturist de moda noua. Ti
