Ionela şi Adrian sunt de peste un an părinţii adoptivi ai unui băieţel "drăgălaş, cuminte şi deştept", căruia vor să-i aducă încă un frăţior Au încercat timp de şase ani să Ionela şi Adrian sunt de peste un an părinţii adoptivi ai unui băieţel "drăgălaş, cuminte şi deştept", căruia vor să-i aducă încă un frăţior Au încercat timp de şase ani să aibă un copil, "sânge din sângele lor". Nu a fost să fie. Ionela şi Adrian nu s-au dat însă bătuţi. La nici trei săptămâni de la vestea că, după atâţia ani de tratamente şi investigaţii medicale, nu pot să fie "părinţi naturali", s-au interesat cum pot adopta un micuţ. Au depus toate actele necesare şi, într-o zi, au primit un telefon. "Am găsit un băieţel frumuşel, brunet, cu ochii căprui", anunţa o voce de la celălalt capăt al firului. De atunci au început să trăiască cu adevărat. Sunt o norocoasă. De ce spun asta? Zilele trecute am întâlnit doi oameni care zâmbesc tot timpul. De când a apărut "Ţiţi" în viaţa lor, Ionela (30 de ani) şi Adrian (33 de ani) sunt fericiţi şi regretă doar că nu au luat mai devreme decizia de a adopta un copil, care are atâta nevoie de un pătuţ cald şi de o casă primitoare, cu multe jucării, aşa cum au toţi micuţii. Născut la ţară, în casa unor oameni săraci, copilul a fost abandonat la spital. La naştere, a cântărit doar 1 kg şi 700 de grame. Până la opt luni, nu a fost scos din camera de spital Pe terasa unui fast-food din Capitală am aflat cum un copil de numai opt luni, abandonat în spital şi uitat într-o încăpere neprimitoare şi rece, avea să pornească pe un alt drum, într-o nouă familie. Ţiţi, băieţelul acum în vârstă de doi ani şi patru luni, era foarte curios, dar mai ales bucuros de ieşirea în oraş. Îi făceau cu ochiul cartofii aburinzi şi hamburgerul împachetat. "A fost primul copil pe care l-am văzut. Era în pătuţ. S-a uitat la noi. În momentul în care l-am luat în braţe, s-a agăţat