Intr-un timp in care vocatia noastra organica pentru derizoriu, pentru frivolitate, pentru prost-gust, pentru kitch se insinueaza zi de zi in mai toate ipostazele vietii cotidiene, mi se pare intr-un fel de inteles ca un gest de o dimensiune cu totul iesita din comun, in sensul cel mai nobil al cuvantului, sa treaca aproape neobservat.
Judecata ne este vesnic tinta predilecta a unei perpetue invazii de virusi de o toxicitate morbida; privirea noastra este constant bombardata cu brutalitate de imagini de care ne este din ce in ce mai greu sa ne ferim; sufletele noastre sunt tot mai sarace si mai incapabile sa vibreze la intalnirea cu inefabilul.
Si totusi, chiar in conditiile in care cu o seninatate de neiertat ne abandonam bolii (nu ma opresc nici macar o clipa asupra starii materiale si nu invoc decat existenta noastra spirituala), imi imaginam ca un demers de insemnatatea exceptionala a Apelului semnat de Mitropolitul Bartolomeu al Clujului, Arhiepiscopul Andrei al Alba Iuliei, Episcopii Sofroniu al Oradei si Justinian al
Maramuresului, Episcopii vicari Irineu, Vasile, Petroniu si Iustin va avea forta sa ne smulga din apatia noastra si sa declanseze emotia naturala pe care o incerci in fata unui eveniment care, cu toata fiinta ta, simti instantaneu ca-ti poate marca viata.
Apelul inaltilor prelati, ”facut in numele celor peste patru milioane de cetateni pe care-i pastorim, preoti si mireni” se produce pe fondul crizei politice fara precedent in care Romania a intrat de cateva luni si, dupa o sumara dar aplicata analiza a cauzelor care au declansat-o, se adreseaza Curtii Constitutionale ”... cu indemnul de a-si asuma, ferm si fara echivoc,
competenta suprema de a identifica parghiile constitutionale care sa faca posibila solutionarea morala a actualei crize politice”. Nu exista urma de partizanat in randurile at
