Din cauza "cotelor" pe care trebuiau sa le dea la stat si care ii cam lasau in turul itarilor gol, producatorii agricoli timiseni antedecembristi aveau o prezenta foarte anemica pe pietele Timisoarei. Marfa, daca exista, era din stocul strategic "C.A.P.", compus in buna parte din o treime produs la doua treimi mucegai, de unde concluzia ca pe atunci se vindeau niste alimente foarte sanatoase la piata, pentru ca din mucegai se face aspirina. Totusi, regimul ceausist tinea sa mascheze "desertificarea" pietelor amenajand in Timisoara... noi piete.
Despre o astfel de ctitorie vorbea in termeni elogiosi Drapelul Rosu din 17 iunie 1978, intr-un articol numit simplu si la obiect "O noua piata agroalimentara". Dupa o scurta introducere legata de rationalizarea consumului alimentar si grija partidului fata de consumatorii comunisti, articolul intra in esenta : "In centrul zonei Circumvalatiunii s-a deschis o noua piata agroalimentara avand o suprafata acoperita de circa 800 de metri patrati". Nu e greu de dedus ca, probabil, e vorba despre actuala piata agroalimentara Dacia. Totusi, la inaugurare, in lipsa targovetilor care sa faca "cvorum" si, mai ales, in lipsa marfii, "amanunt" poate important, dar neesential pentru ctitorii "Daciei", ziaristii trebuiau sa scrie ceva despre noul perimetru in care cea mai utilizata expresie avea sa fie "Nu avem". Asa ca au gasit singurul punct forte de atunci al pietei : "La inaugurare s-a putut observa ca in noua piata au fost instalate 96 mese de beton". Nici un cuvant despre legume sau fructe, nici un cuvant despre targoveti si, mai ales, nicio poza care sa insoteasca articolul, din motive lesne de inteles, cele 96 de mese de beton fiind folosite, probabil, in prima faza, pentru partide de sah intre pensionarii zonei. Timisoara avea deci un nou "loc de pelerinaj" pentru purtatorii de sacose goale ai vremii, care confirmau cele
