Doua scoli de arta se intalnesc luna aceasta in Galeria Senso. Cea clujeana si cea bucuresteana, gratie unei selectii de lucrari ce continua, de fapt, o mai veche preocupare a curatoarei acestui spatiu. La inceputul acestui an, un alt grup de artisti clujeni a facut obiectul unei intalniri artistice interesante.
Ca in orice expozitie colectiva, intalnim o plaja larga de modalitati expresive, diferentele dintre cele doua spatii geografice fiind, credem, depasite de cateva caracteristici comune. Cu una sau doua exceptii, si ne referim la Marinela Mantescu si la Sanda Manciac, universul construit de artisti este unul grav, nu o data apasator, cu referire declarata la dificultatea comunicarii, fie sociala, ca in Paradele lui Leonard Vartic, fie psihologica, ca in Babel-urile lui Cristian Porumb sau in compozitiile lui Radu Cotisel.
Frecventa abordarii peisajului se datoreaza, in principal, artistilor clujeni. Tratat fie la modul figurativ, ca in lucrarile Blancai Pop, sau construit din pete largi de culoare intr-o gama incandescenta, cu o violenta cromatica, ca la Sanda Manciac, unde vaga linie a orizontului, semnalata prin cateva accente de ocru sau alb, desparte cerul de pamant, fiecare dintre cele doua ocupand jumatate din panza, aceste peisaje depopulate se inscriu in aceeasi atmosfera de o gravitate cu accente dramatice.
Nota de relaxata apropiere de lume o dau cele doua compozitii ale Marinelei Mantescu, atat prin pitorescul dispunerii motivelor in interior, cum ar fi prezenta personajului oriental, a florilor, a obiectelor cu parfum de epoca, cat si prin gama cromatica solara, prin tusa larga, asternuta cu temperament vizibil. Li se alatura Motivul vesel al Renatei Fulger, amintind de compozitiile unui Fernand Leger, cu un grad crescut de naivitate.
Ca in foarte multe expozitii din ultimii cincisprezece ani, nu lipseste nici la Senso
