33. "Pentru un om, o, cata lume!"
Nu stiu altii cum sunt dar eu... cu siguranta n-as fi fost cel de-acum, daca as fi intalnit alti oameni decat cei pe care mi i-a harazit soarta. Si nici nu cunosc vreun citat, altul decat cel din titlu, un vers al lui Nichita, care sa mi se potriveasca mai bine.
In aceasta frumoasa dupa-amiaza-a-vietii astept, linistit, seara. Locuiesc intr-un muzeu, inconjurat de mine insumi, o virtualitate ce consista in chipuri, intamplari, cuvinte, stari, memorie cruda, sangeranda inca, nume, fictiuni adevarate atata timp cat eu exist. O secunda de neatentie si totul se poate sparge in mii de cioburi impersonale... Tot ce mai am.
Pe atunci, insa, ma hraneam cu oameni vii. Era un carnagiu general caci eram, la randu-mi, devorat de propria-mi prada. Se traia ca pe sarma, intr-un echilibru extrem de precar, la limita, mereu la limita, zile si nopti de-a randul, cu toate simturile deschise, porti subversive inlocuind intrarile sau iesirile ce ni se tranteau in nas de catre polisul tot mai agresiv.
Si, cum-necum izvorul reaparea, inefabil, tasnind de acolo de unde te asteptai mai putin, apareau oameni noi care se alaturau "gardului viu" ce ne apara existentele de ochii hulpavi ai puterii.
La Lidia, gazda mea, ajunsese - Dumnezeu stie cum -, venind tocmai din Suedia, un scriitor, celebru de altfel, inca din tinerete, pentru filmul realizat dupa romanul lui N-a dansat decat o vara, care se numea Per Olof Ekstrom. Nasul fin al armencei, care adulmeca imediat mirosul de valuta, actionase din nou! Am aflat in curand, de la Aurel Covaci, care vorbea si suedeza printre altele, ca scriitorul respectiv se afla in Romania pentru un scop nu tocmai nobil fata de reputatia lui, acela de a scrie o biografie a lui Ceausescu! Nici mai mult, nici mai putin. Dar "Curtea" (cu pavajul gri) a trecut repede peste acest amanunt pent
