Primul lucru pe care l-as semnala este nepotrivirea vizibila intre ambitii si practici. Ziarul pare a se vrea prea mult un ziar de directie, in timp ce pozitiile sale morale au fost adesea cel putin ambigue. Circula un zvon sumbru in legatura cu ziarul Gandul. Situatia pare a fi grava si se vorbeste chiar sa fie inchisa sandramaua. Sau mutata pe net. Motivul ar fi scaderea tirajului si a veniturilor, in general (indici care nu sint intotdeauna asociati!). In primul trimestru, ziarul a pierdut mai bine de o mie de cititori. Potrivit propriilor raportari, tirajul a scazut de la 32,8 la 31,5 de mii copii zilnic. Poate ca nu pare mult. Totusi, in acest ritm, scaderea ar putea fi fatala. Mai ales ca scade si nu creste, ceea ce pentru un ziar recent aparut si cu mari pretentii suna cu adevarat rau.
Nu ma ascund, Gandul nu era ziarul meu favorit. De fapt, nu-l citeam decit foarte rar. Din motive dintre cele mai diverse, care merg de la calitatea continutului editorial pina la tonul general al ziarului. Nu pot spune, asadar, ca mor de suparare pentru veste. Totusi, era un proiect jurnalistic interesant. O tentativa de presa quality, cum se spune, specie ca si inexistenta in Romania. Sint tentat, de aceea, sa fiu compasional, la fel ca fata de orice incercare de a iesi din cultura media bazata pe isterie, senzationalism, santaj si verticalitate de servitor smecher. Astept de mult in Romania o presa care sa se configureze pe credibilitate si nu pe zgomot, pe calitatea continutului editorial si nu pe intensitatea cu care este acesta facut public.
Acest posibil esec ar putea surprinde. Gandul se structurase in jurul citorva nume bine cotate in viata noastra publica. Poate prea bine chiar. Se baza, de asemenea, pe o formidabila expunere media a principalilor sai redactori, pe apartenenta la un mare trust media. Se parea, apoi, ca ziarul preluase o buna parte din publicu
