Lucian Postu Soarele frigea mai rau ca un arzator de parlit porcul, si nea Costica Primirad, zis Slanina, se simtea ca un but impanat, pus la prajit in cuptorul aragazului. Sudoarea ii curgea siroaie pe fata cu falci umflate, de godac oparit, indopat numai cu tarata. Ce buna ar fi fost acuma o balta mititica, pe din doua cu namol, in care sa se tavaleasca pe saturate...
"Hai, mosule, cumperi ceva, sau numa` te uiti la poarta noua?". Costica Slanina tresari, speriat, uitand dintr-o data de balta si de namol. Vanzatorul de la taraba se uita la el intrebator si nu foarte prietenos: "Hai, bre, nu-mi dormi in fata tarabei, ca-mi incurci musterii! Plimba ursu`, sa te mai bata vantu`...".
Trezit de-a binele, mos Slanina pricepu ca nu-i in Cuba, ci in Piata Nicolina, si ca brunetul infoiat din fata lui nu era de-al lui Fidel, ci din trupa lui Gagarin Stanescu. "Auzi, mai, tupeistule, tu stii cine-s eu?", se imbatosa Costica Slanina, inviorat de-o pala de vant.
"Ai fi mistretu` ala care-a fugit de la circ", hohoti tarabagiul, in timp ce cantarea doua kile de cartofi noi. "Nu-ti permit, magarule, eu sunt Costica Primirad, fost vataf al Iasului, fost presedinte al Partidului Soldovenilor, fost hambasador in Buba...". "...si actual prostalau!", il completa razand vanzatorul, rasturnand cartofii in sacosa. "Hai, bre, lasa leorbaiala si ia de-aici un kil de cartoafe, de sanatatea mea, sa ai ce pune in urluiala".
Costica Slanina amuti brusc si lua usurel punga cu cartofi noi. Fierti bine, si amestecati cu tarate... iesea o minunatie. Sa mai fi fost si-un brat de stirita...
"Iote-l, bre, pe Slanina Primirad!", striga deodata un tarabagiu, ca si cum ar fi vazut un godac care rupsese gardul si intrase sa ratuie prin gradina de zarzavat. "Da, bre, el ii. Parca s-o facut mai gras decat era". Incurajat de atentia pietarilor, Costica Slanina ra
