Ne-am speriat degeaba ca Europa Unita va omogeniza identitatile. Destinele marcate de comunismul romanesc trezesc acelasi interes la New York, Heidelberg si Arad. Premiul de Autor European al Anului 2007 decernat Alinei Nelega pentru piesa Amalia respira adanc la Targul Pieselor de Teatru de la Heidelberg reconfirma succesul din luna mai de la Lark Studio din New York, unde lucrarea a fost prezentata in cadrul programului American Romanian Theater Exchange (ARTE). Iar premiera din 29 aprilie de la Teatrul German de Stat din Timisoara cu Kamikaze marcheaza prima traducere a piesei in limba germana.
- Dupa montarea de acum doi ani la Teatrul Ariel Underground Targu-Mures & Club Avi-Cola, spectacolul cu Kamikaze de la Teatrul German de Stat din Timisoara aduce viziunea regizorului Garvil Cadariu asupra acestui text crud si poetic totodata. Cum vedeti comparativ cele doua spectacole?
- Acesta e un spectacol diferit fata de cel de la Targu-Mures, care este pe jumatate happening, extrem de lejer, incadrat doar de doua coperte muzicale. In rest, e lasat totalmente in mana actorilor, care isi gasesc singuri locul unde joaca, isi deseneaza singuri miscarea scenica, fixata fiind doar relatia lor. Acesta este un spectacol foarte construit: are niste lumini extrem de frumoase si un grad de stilizate care ii da o tenta destul de teatrala.
El nu poate fi jucat decat intr-un spatiu teatral in care sunt indeplinite conditiile tehnice, in care se pot vedea nuantele, se pot auzi bine vocile actorilor. Sigur, textul este punctul lor comun. Eu cred ca textul rezista si in genul acesta de spectacol. Pana la urma, eu sunt dramaturg si asta e ceea ce ma reprezinta. Regizez pentru ca relatia cu scena este un lucru de care am nevoie si, daca as trai intr-o alta cultura, in care relatia dramaturgului cu actorii nu ar fi ecranata de regizor, poate ca nu as regiza. D
