"Sunt luminat in ceea ce priveşte problemele vieţii publice din ţara noastră", işi incepe povestea vieţii preotul Husariu Ioan. Cu glas molcom, apăsănd pe fiecare cuvănt, de parcă ar spune o predică. "Problemele ţării... Sunt luminat cu problemele ţării. Vai de capul nostru!"
A plecat voluntar in al doilea război mondial, preot care deschidea uşile bisericilor păngărite de bolşevici. A rămas de atunci cu o schijă infiptă in omoplatul stăng. Nu-l lasă să uite. Ii aduce aminte de vremurile in care Dumnezeu i-a devenit cel mai bun prieten.
"Sunt luminat in ceea ce priveşte problemele vieţii publice din ţara noastră", işi incepe povestea vieţii preotul Husariu Ioan. Cu glas molcom, apăsănd pe fiecare cuvănt, de parcă ar spune o predică. "Problemele ţării... Sunt luminat cu problemele ţării. Vai de capul nostru!"
UNIREA. A venit pe lume in 1905, la 1 octombrie, in satul Lunca Sprie din Bihor. Tatăl său era preot. "Eu sunt moţ din Ţara Crişurilor, spune preotul Husariu. Fac parte din tineretul vărstei celei mai receptive. Ca elev şi cercetaş al Gimnaziului din Beiuş. Liceul era greco-catolic, liceul Papei de la Roma... Dar noi, ortodocşii, aveam intrare in acest liceu, căci propulsarea noastră se făcea deopotrivă cu cea a greco-catolicilor, cu uniţii. Iar conştiinţa mea a fost formată de şcoala latină." Dar şcoala primară, spune el, a făcut-o in limba maghiară...
Işi aminteşte de Marea Unire. "A venit generalul Lecca cu oştirea in Beiuş. Şi noi, cercetaşii, eram clasa a IV-a, l-am insoţit pe traseul Pădurea Craiului pănă la Dobreşti, lăngă Lunca Sprie. Acolo era calea ferată. Şi generalul ne-a mulţumit nouă, elevilor, şi ne-a zis "viitorii ostaşi ai patriei unite". Asta mi-a plăcut ş-am ţinut minte. Apoi ne-a reintors la liceu, la treaba noastră..."
URMA CAILOR. Clasa a V-a a făcut-o la Cluj, la
