Palatul Elisabeta a gazduit ieri lansarea primului volum al Jurnalului regelui Carol I, oferit publicului de editura Polirom. Inca trei volume vor urma, pana in anul 2008. Cele peste 2.000 de pagini au fost cu rabdare descifrate si traduse de profesorul timisorean Vasile Docea, dupa originalul scris in limba germana, cu litere gotice.
Pregnanta, in viata publica a anului 2007, figura regelui Carol ar putea fi pusa pe seama celor 140 de ani de la urcarea sa pe Tron si de declararea, de catre o parte a societatii romanesti, a anului 2006 drept "Anul Carol I".
Anul 1866 are insemnatatea nepereche de a fi adus, in tara noastra, pe scaunul de sef al statului un european. Anul 1881 are calitatea istorica de a fi adus pe harta Europei un stat suveran si independent cu numele de Romania. Dar relevanta de astazi a regelui Carol I nu se gaseste in aceste aniversari rotunde venite, ca o ironie, exact in anul dinaintea intrarii noastre in Uniunea Europeana. Rostul prezent si viitor al regelui Carol I este modelul lui de leadership.
Societatea romaneasca de astazi nu pare sa fi inteles ca valoarea si eficacitatea instrumentului politic sta in forta lui de a adminstra. Cea mai mare parte a politicienilor, oricare ar fi pozitia lor castigata prin alegeri, legislativa sau executiva, crede ca scopul lor final este infrangerea adversarilor si consolidarea, prin manevre politice, a puterii dobandite. Or, Carol I a fost un lider care a cerut politicienilor sa faca treaba lor si nu pe a altora. Daca astazi opinia publica il considera al doilea cel mai mare roman este pentru ca regele Carol I a fost un constructor durabil.
O alta vulnerabilitate a societatii romanesti din anul 2007 este lipsa de curaj, de initiativa si de pragmatism, de la nivel central pana la comunitatile locale, pentru a da piept cu noua lume a Uniunii Europene. Una dintre solutiile pentru a sch
