In anul 1951, Radu Dragoescu devine membru al Uniunii Artistilor Plastici. Pana in 1965 va lucra ca artist liber-profesionist si ca grafician la diferite intreprinderi. Firea lui artistica il determina sa evadeze, periodic, din rigorile serviciului pentru a se dedica exclusiv picturii. Varsta de 60 de ani aduce cu ea interesul crescand al lui Radu Dragoescu pentru problemistica sahista, pasiune tarzie care se soldeaza cu premii si multe prietenii, iar in 1990, cu titlul de Maestru al Sportului la compozitie sahista. Moare pe 7 decembrie 1999.
Bucurestiul tatalui meu
In 1971, mama isi recapatase casa. Atmosfera politica se detensionase in primii ani ceausisti, iar tatal meu era angajat la intreprinderea de arta grafica "Decorativa". Spirit liber, isi mai dadea cateodata demisia, pentru a lucra cu diverse colective de artisti monumentalisti, din care facea parte, de pilda, Paul Miracovici. Se intorcea insa, de fiecare data, la "Decorativa". In particular colabora cu arhitecti care ii aduceau comenzi de lucrari grafice. Erau vremuri bune; in 1971, mama, in sfarsit, isi recapatase casa...
Doi ani mai tarziu, in 1973, tatal meu a deschis o expozitie personala - prima si ultima, de altfel -, in Aula Bibliotecii Universitare. A avut un real succes. Numai ca o singura floare nu aduce primavara. Pur si simplu, pentru ca nu mai voia sa expuna si pentru ca nu-l mai interesa acest aspect al activitatii artistice, numele i s-a uitat. Pe tata iesirile in public il terorizau. Stand sa ma gandesc, as putea explica de ce nu vroia el sa aiba de-a face cu viata artistica. Trebuie sa recunosc ca aceasta nu era foarte placuta. Ceea ce stia si vedea el erau luptele mele si viata mea teribila care a fost cu totul alta decat a lui si care nu era deloc in masura sa il atraga sa expuna. Sunt absolut sigura ca ma compatimea.
Imi amintesc, apoi, cum mergeam va
