Ultima gaselnita in complicatul proces de blocare a dosarelor de mare coruptie si de compromitere a detestatului DNA este folosirea la turatie maxima a Curtii Constitutionale. Dupa episodul Tulus, lasat deocamdata in adormire din cauza avertismentelor venite de la Comisia Europeana si a imposibilitatii de a interveni la lumina zilei in dosarele sensibile, un nou actor a fost introdus in circuit.
Imbracat in roba visinie, cu legitimatia de partid pitita in adancul constiintei, racordat la trecutul de glorioasa amintire, judecatorul Curtii este un personaj pe mana caruia sunt date deciziile politice murdare ce trebuie drapate in mantia supremei legalitati.
Dupa un scurt puseu de independenta in perioada suspendarii, repede penalizat cu dosare de prin diverse arhive si telefoane de chemare la ordine, Curtea Constitutionala a revenit la bunele ei practici.
Dovada am avut-o zilele trecute, cand printr-o decizie cu ochi si cu sprancene pesediste, dosarul Nastase a fost trimis la muzeul Zambaccian. Ca si in alte cazuri, nici un parlamentar nu a descoperit in faza in care vota cu trei maini si doua cartele Legea raspunderii ministeriale ca printre articole ar putea exista urme de neconstitutionalitate.
Explicatia e simpla, mai devreme sau mai tarziu toti demnitarii devin fosti si din aceasta privilegiata pozitie nu da bine modificarea unei legi in asa fel incat procedurile de declansare a urmaririi penale sa devina aproape imposibile.
Pe multi demnitari i-or fi mancat degetele sa schimbe articolele cu pricina si sa se puna astfel la adapost de viitoarele dosare penale, dar treaba a fost intelepteste lasata pe seama Curtii, a carei autoritate e suverana si ale carei decizii raman, nu-i asa, batute in cuie.
Nastase-Tamara, Miki spaga, Codrut seres, Mitrea si alti fericiti beneficiari ai hotararii Curtii prin care
