Recenta si ampla expozitie dedicata creatiei emblematicului artist francez Yves Klein, la cumpana anului 2007, organizata de Centrul Pompidou din Paris poarta subtitlul Corp, culoare, imaterial (Corps, Couleur, Immateriel).
Artist major al celei de-a doua jumatati a secolului XX, Yves Klein desfasoara o ferventa, extrem de variata, scandaloasa - pentru multi dintre contemporanii sai, si consistenta activitate artistica. Totul se incheie tragic, atunci cand artistul, in varsta de numai 34 de ani, moare pe 6 iunie 1962, in urma celei de-a treia crize cardiace (cea dintai a avut loc imediat dupa vizionarea, in cadrul Festivalului de film de la Cannes, a documentarului Mondo Cane, cu aproape o luna mai devreme). Demersul curatorial al expozitiei se vrea unul fidel scrierilor personale ale lui Klein, prin care acesta din urma isi dezvaluie experientele artistice si de viata. Viziunea sa despre demersul artistic este unica si asta il deosebeste de contemporanii sai, chiar si de cei din grupul Noilor Realisti. Practica judo ca pe o "prima experienta a spatiului spiritual", devine instructor, deschide o sala proprie si scrie chiar o carte despre aceasta arta martiala. In paralel, Yves Klein se preocupa de doctrina ezoterica a rozicrucienilor, pentru a deveni mistic si devot catolic, in cele din urma.
Retrospectiva cuprinde un numar de peste 320 de picturi, sculpturi, desene, instalatii, documente ale artistului, fotografii originale si filme de, cu si despre el si epoca in care si-a desfasurat activitatea. Expunerea este decupata in parti ce se contureaza in jurul celor trei teme care i-au preocupat permanent existenta artistica: Impregnarea materiei, Iluminarea materiei si Incarnarea.
Solutia definirii termenilor ne e data de artist cu ajutorul unor texte-lozinci, prin care, in toate cele treisprezece sali ale expozitiei, se traseaza un parcurs
