Turcia, tara personalului amabil si prompt
Precedenta mea vizita in Turcia a fost acum 5 ani. Intre timp, pe o vasta campie arida nu departe de hotelul unde am stat atunci - in apropiere de orasul Antalya - s-au construit nu unul, ci 4 enorme complexuri turistice de 5 stele cu capacitati intre 800 si 1000 de persoane. Este doar un exemplu izolat al investitiilor de pe litoralul turcesc.
Ei bine, in aceiasi 5 ani, in Mamaia s-au facut cateva vilisoare sau mini-hoteluri, spuneti-le cum vreti, s-a retras apoi reintrodus taxa de statiune de cateva ori cu certuri care au facut deliciul presei, plaja s-a umplut de sezlonguri la 15 RON/zi si statiunea de bodegi unde o amarata de bere costa peste 10 RON.
Au mai fost inlocuiti cativa palmieri pitici si hotelurile s-au mai coscovit nitel - cu exceptia celor catorva “renovari” care au constat in montarea de ferestre de termopan si vopsirea fatadelor cu o vopsea de preferinta ieftina si stridenta.
Jupuiala turistului este ridicata la rang de arta in Mamaia, unde la un hotel unde luasem camera cu servicii de masa mi s-a interzis sa mananc pe terasa pentru ca “terasa este doar pentru a la carte“. Cu alte cuvinte, ti-am luat banii te-am prins fraiere acum inchide gura, bai chitrosule care ti-ai luat masa inclusa ca sa nu mai lasi spaga, nemernicule. Cred ca solutia este sa nu ne mai vindem tara. Nici macar romanilor.
Ajungem si la Turcia, tara personalului amabil si prompt. Prompt de genul “daca te ridici jumatate de secunda de la masa iti iau farfuria si paharul, pai ce ne jucam aici, umple-ti alta”. Amabil de genul no undastand, Sar. Intr-adevar vocabularul chelnerilor turci a suferit transformari vizibile in acesti 5 ani.
Fara nici o indoiala, ei au invatat limba rusa - ceea ce nu ma aranjeaza deloc. Pe de alta parte, numarul mediu de cuvinte in engleza pe care un slujb
