Dupa "Levantul" (Theatrum Mundi), distinsa regizoare Catalina Buzoianu revine la scrierile lui Mircea Cartarescu si plaseaza in repertoriul Teatrului National din Timisoara "Visul", o adaptare pentru scena a prozei ilustrului scriitor, axata in special pe REM, cu insertii din "Mendebilul", "Ruletistul" etc. , dar si cu trimiteri la "Enciclopedia Zmeilor" si "De ce iubim femeile". Prezentat in avanpremiera ca eveniment de final de stagiune 2006-2007, spectacolul "Visul" va avea premiera oficiala in deschiderea Festivalului Dramaturgiei Romanesti din toamna acestui an.
- Ce a insemnat si inseamna pentru dumneavoastra visul de a monta "Visul"?
- Am vrut sa fac acest text de foarte multa vreme, de cand a aparut cartea, de fapt. Intre timp, insa, am facut "Levantul", pe urma s-a intamplat sa primesc aceasta propunere a Teatrului National din Timisoara. Cand am citit "Visul", am avut o revelatie. De fapt, eu am avut tot felul de revelatii cu literatura romana, de la "Istoria ieroglifica", pana la ultimele intamplari teatrale. "Visul" lui Cartarescu este - nu pentru ca o spun altii, asa mi s-a parut mie - unul dintre marile texte ale literaturii noastre. Spune foarte multe despre Romania, despre oamenii ei. Are un punct vulnerabil pentru oricine - pentru mine, in orice caz, care ma apropii de sfarsitul vietii -, pentru ca e vorba despre nostalgia copilariei si a visului, despre timpul exterminator, despre acest mister care e cuvantul REM, despre aceasta poarta catre vis pe care omul o creeaza si o deschide singur. Eu cred ca e foarte mare nevoie, in momentul de fata, de acest drum si de aceasta deschidere, pentru ca oamenii sa poata supravietui tuturor esecurilor, tuturor regretelor si nostalgiilor. Cineva m-a intrebat: "Iar faci Cartarescu? Iar o chestie esoterica?". E adevarat, e si esoterica, dar e si foarte brutala, foarte realista. Autorul spune ca
