Cea mai sudică regiune a Americii de Sud, împărţită de Argentina şi Chile, reprezintă, deopotrivă, un paradis natural greu accesibil şi o tentaţie pentru industriaşi, oameni de afaceri

Cea mai sudică regiune a Americii de Sud, împărţită de Argentina şi Chile, reprezintă, deopotrivă, un paradis natural greu accesibil şi o tentaţie pentru industriaşi, oameni de afaceri şi proprietari de terenuri

Supranumită Ţara de Foc, străjuită de fiorduri abrupte în apele cărora sunt presărate insule sălbatice, împodobită cu lanţuri muntoase ce întrec în frumuseţe "acoperişul lumii", Himalaya, Patagonia este ultimul tărâm locuit înainte de Polul Sud. Spaţiile enorme ce alternează cu lacurile, gheţarii şi culmile munţilor, vânturile sălbatice şi lumina intensă dau impresia unui adevărat ţinut de la capătul lumii. Bogăţiile sale şi puritatea ambientală riscă să fie confiscate de reprezentanţii lumii civilizate.

Patagonia a fost descoperită în octombrie 1520, de navigatorul portughez Fernand de Magellan. Legenda spune că membrii echipajului care îl însoţeau în călătoriile sale au zărit un trib de giganţi, cu picioare pe măsură. I-au denumit "patagons", adică "marile picioare". În 1860, Orelie-Antoine de Tounnes, un aventurier francez, a debarcat în Araucania (aflată pe teritoriul actualului Chile), unde a fost întâmpinat cu mare bucurie de localnicii indieni, care au văzut în el salvatorul mult aşteptat, ce urma să-i elibereze de stăpânirea chiliană.

În noiembrie 1860, aventurierul este proclamat "rege al Araucaniei şi al Patagoniei", distincţie de care nu avea să se bucure decât doi ani. A fost expulzat şi repatriat în Franţa, unde a fost luat peste picior de presă când a prezentat problema indienilor. Deşi a încercat să-şi redobândească "regatul" de mai multe ori, de fiecare dată a fost expulzat de autorităţile chiliene. În 1881, Patagonia va fi oficial împ