Mai sus de Fundu Moldovei, in lina Bucovină, sunt sate unde invenţia lui Edison n-a ars niciodată. In loc să numere kilowaţii la sfărşitul fiecărei luni, huţulii se chinuiesc să facă rost de gaz lampant. Acum căţiva ani, unul dintre ei a meşterit o eoliană. Numai că văntul bătea cănd voia el, iar invenţia producea curent electric căt să intărăte generatorul. MARGINEA ROMĂNIEI- Oamenii din Părăul Suliţei
Mai sus de Fundul Moldovei, in lina Bucovină, sunt sate unde năzdrăvana invenţie a lui Edison n-a ars niciodată. Huţulilor, neam inrudit şi cu ucrainenii, şi cu dacii, le-a plăcut mereu să trăiască in munţi şi "vina" aceasta o plătesc şi azi, prin imposibilitatea de a face gestul simplu al apăsării pe un intrerupător. In loc să numere kilowaţii la sfărşitul fiecărei luni, huţulii din cătunele Suliţei Moldova se frămăntă periodic să găsească gaz lampant.
"Ni ma lumini", aşa spun in limba lor huţulii din satul Părăul Suliţei că nu au curent electric. La cele peste 15 case risipite prin poienile de la poalele pădurii de brad n-o să auziţi televizorul zbărnăind şi nici zumzetul frigiderului. De cănd se ştiu, oamenii din satul imbrăţişat de Răul Moldova şi Părăul Suliţa trăiesc la lumina lămpii sau a lumănării, deşi au făcut in repetate rănduri jalbe la autorităţi să-i scoată din intuneric.
UN SINGUR DOR. Dacă plouă, satul aflat la cinci kilometri de primăria comunei rămăne risipit şi singuratic pe crestele muntelui. Măna aceea de 40 de oameni nu işi plăng insă de milă. Oameni gospodari, trăind din creşterea animalelor, mai ales a celebrilor cai huţuli cărora ei le zic "căni", şi din vănzarea lemnului, au case frumoase cu bătătura plină de animale. Numai că, lipsind curentul electric, le lipsesc multe. Vara le e greu cu măncarea, femeile gătind des, căci alimentele nu rezistă prea mult in beciurile caselor. Iarna zilele sunt scur
