Catalin Mihuleac Ilustrativ pentru jurnalismul pe varza, consumat cu multa pofta in presa romaneasca, este cazul lui Pavel Lucescu, unul dintre fostii editorialisti ai "Ziarului de Iasi", care a primit functia de director de campanie electorala a lui Constantin Simirad, candidat la alegerile locale din vara anului 2000, pentru al doilea mandat de primar al Iasiului.
Simirad, un politician foarte iscusit, avea trebuinta, se intelege, nu doar de experienta lui Lucescu de manipulator al opiniei publice, ci si de sprijinul discret al ziarului unde acesta lucra. Ca un fel de praf aruncat in ochii electoratului, cat timp si-a exercitat noile atributiuni, Lucescu s-a autosuspendat din functia de editorialist al "Ziarului de Iasi" (intitulat, la vremea aceea, "Monitorul de Iasi"), urmand sa-si reocupe postul imediat ce campania electorala avea sa se incheie victorios pentru Simirad, reales primar al orasului.
Din pozitia sa reocupata, Pavel Lucescu urma sa scrie, in numarul din 10 ianuarie 2001 al ziarului, la rubrica Laboratorul de analize, editorialul Oare chiar a obosit Simirad?, unde prezenta imaginea primarului incoltit si, prin urmare, sicanat permanent de partidul de la guvernare, PDSR, actualul PSD.
Se subintelege cata obiectivitate putea sa contina editorialul sau. Ca dovada, poate sta si faptul ca, dupa numai cateva luni, primarul Simirad a fost racolat de... PDSR, partid care, dupa putina vreme, i-a oferit un post in diplomatie, pentru a elibera fotoliul de primar pentru Gheorghe Nechita.
Destinul lui Lucescu, ce impleteste continuu gazetaria cu politica, urma sa continue, imperturbabil. La urmatorul scrutin local, din anul 2004, Simirad nu a mai candidat, fiind deja ambasador al Romaniei in Cuba. Dar Pavel Lucescu s-a autosuspendat din nou temporar din functia de editorialist al "Ziarului de Iasi", pentru a deveni seful de c
