Prea putini s-ar impovara la doar 20 de ani cu crucea de a fi pentru propriii frati ceea ce parintii lui nu au avut taria sa fie.
Vinzatorul de harti si bolidul
Pe partea cu Muzeul de Arta, in Piata Unirii, sclipitoare sub lumina calda a unui soare generos, o masina straina isi face loc catre parcarea din spatele bisericii. Trece lent prin fata unui barbat ofilit de ani si de tutun, care zace de obicei pe acolo, intr-un scaun cu rotile, incercind sa vinda harti celor carora nu-i par de-ai locului.
Masina - condusa de un tip imbracat la patru ace, cu parul incarcat de gel si cu o pereche de ochelari de soare cit sa-i acopere jumatate fata - e parcata intr-unul din locurile cu taxator. Dupa ce opreste, barbatul, la vreo 30 de ani, isi invita blonda sa iasa, dupa care coboara si el, ciocata dupa ciocata.
Se face ca nu vede aparatul de taxat si, intrebat de insotitoare daca nu isi plateste parcarea, nepasator, ii raspunde: „Cit e amenda? Nu ma complic pentru citeva sute de lei“. Scoate cheia electrica si fara sa priveasca inapoi inchide masina peste umar. Bolidul bipaie, in semn ca a inteles, semnalizeaza scurt din avarii si hiberneaza cuminte in asteptarea stapinului.
Stapinul, cu companioana strins aproape, se pierde pentru citeva clipe prin multime, pentru a reaparea mai apoi pe o terasa cu vedere la Sfintul Mihail. Din spatele lor, dintr-un scaun pe roti, o voce guturala isi rage replica: „Ma, da’ rau o duce unii!“.
Robert s-a intors din Irlanda pentru a veghea somnul lui Roland
Din furnicaraiul Pietei Unirii isi face aparitia un tinar de vreo 20 de ani, cu ochii verzi. Se opreste in fata masinii straine, o priveste vreme de citeva secunde, dupa care scoate un carnetel si incepe a scrie. Asaza hirtia atent, s
