*Astăzi, ora 16, la TVR Cultural, se difuzează un interviu cu marele muzician
Producătoarea Sanda Vişan deschide seria interviurilor cu personalităţi prezente la Festivalul George Enescu, ediţia 2007, cu un portret al dirijorului Christoph Eschenbach. În această după-amiază, la TVR Cultural aveţi întâlnire cu unul dintre cei mai mari dirijori ai lumii. „Este un prieten al României de peste trei decenii, întrucât a concertat de mai multe ori în ţara noastră, începând din anii ’70. Aduce cu el, de fiecare dată, experienţa sa muzicală europeană şi americană, în faţa unui public pe care îl respectă, fiindcă nu crede că există ascultători nepotriviţi, ci doar concerte ratate. Iar pentru publicul român, eleganţa prezenţei sale muzicale este, de fiecare dată, o confirmare a seriozităţii unui maestru”, spune Sanda Vişan.
Este dirijorul pentru care muzica a însemnat revenirea la viaţă şi la comunicarea verbală, după traumele majore ale copilăriei petrecute în Germania hitleristă. Eschenbach, unul dintre cei mai rafinaţi pianişti şi dirijori ai ultimei părţi a veaculului XX, a rămas orfan, după ce mama sa a murit la naştere, iar tatăl său, muzicologul Heribert Ringmann, a fost ucis în cel de-al Doilea Război Mondial. A avut totuşi şansa de a fi adoptat de verişoara mamei sale, Wallydore Eschenbach. Ea îl îndrumă de la 8 ani spre studiul pianului, consacrarea venind în 1965, când câştigă Premiul elveţian de interpretare „Clara Haskil“. Începând cu anii ’70, dirijează mai multe orchestre din SUA şi Europa.
A fost favoritul lui Karajan (sub îndrumarea căruia a fost timp de peste 25 de ani) şi a crescut ca dirijor învăţând rigoarea de la George Szell. Apoi a devenit el însuşi, dirijând toate marile orchestre europene şi americane.
Eschenbach are un crez care dă curaj oricărui potenţial meloman: „Nu există ascultători nepotriviţi, ci doar concerte ratate”.
