La 88 de ani, Dumitru Mardare îşi câştigă existenţa vânzând linguri, umeraşe şi cârlige de rufe făcute de el. Sursa: Foto: Marius Nica
Bătrânul îşi aşteaptă muşteriii aşezat lângă o tarabă improvizată în centrul Ploieştiului, în apropierea Palatului Culturii. Bătrânul are o poveste aparte, pe care doar familia, ce-i drept numeroasă, şi prietenii apropiaţi o ştiu.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Dumitru a făcut parte din garda mareşalului Antonescu. „Am făcut parte din batalionul de grăniceri care a luptat pe frontul de Est. Am păzit cartierul general al armatei române de la Rostov. Eu şi camarazii mei l-am apărat pe mareşalul Antonescu cât timp a stat acolo. A fost un erou naţional, nu un criminal ordinar, aşa cum îl consideră unii în zilele noastre“, îi apără memoria lui Antonescu bravul ostaş de altădată.
Poartă cu mândrie la reverul hainei din stofă verde decoraţiile pe care le-a primit chiar de la mareşal. Momentul festiv s-a petrecut la Chişinău în 1944 şi a fost cel mai fericit din viaţa sa. „După ce ne-a decorat, am defilat prin faţa mareşalului cu drapelul ţării. Nu voi uita marşul ăla câte zile voi mai avea. A meritat să îndur gerul, foamea şi gloanţele ruşilor“, povesteşte bătrânul.
Dumitru Mardare este unul dintre puţinii supravieţuitori ai retragerii trupelor române de pe frontul de răsărit, retragere petrecută acum mai bine de şase decenii.
Supravieţuitorul
„Era în decembrie ’43, pe un ger de crăpau pietrele. Ruşii au spart frontul la Stalingrad, iar noi, cei din Rostov, eram aproape încercuiţi. Atunci, căpitanul Niculescu ne-a adunat pe toţi soldaţii români şi ne-a anunţat că generalii au fugit în ţară. Trebuia să ne retragem, altfel ne omorau ruşii ca pe şobolani. Atunci a scos o vorbă mare: lăsăm aici tot ce avem pentru că în ţară mai găsim cai şi căruţe, dar o
