Catalin Mihuleac Taifasuiam intr-o zi cu profesorul Stefan Prutianu, binecunoscutul specialist in comunicare si in analiza tranzactionala, la casa lui de la tara, cand nu stiu cum veni vorba despre manipulare. Cred ca eu am pronuntat cuvantul, alaturandu-l sectorului politic, unde ne impartim dramatic in manipulatori si manipulati; in fine, cert este ca l-am rostit cu vadita lipsa de consideratie. Ca un general care ia apararea unui inferior ranit, profesorul Prutianu a sarit imediat in sprijinul cuvantului "manipulare":
-Multe persoane se infioara cand aud cuvantul "manipulare", dar si mai multe manipuleaza fara rezerve, mai mult sau mai putin constient. Copilasul, care scanceste sau isi alinta mama, manipuleaza din cel mai nevinovat instinct. Iar mama, la fel, il manipuleaza cand ii promite marea cu sarea, ca sa obtina note mari la scoala.
-Ei, fir-ar sa fie, uite cum manipularea este peste tot! Da-i inainte, profesore, da-i inainte! Nu-mi ascunde nimic!
-Multumesc! Un brizbriz sau o floare, daruite unei femei de catre barbatul aprins la calcaie, pot fi si ele instrumente de manipulare. Chiar si complimentul e o arma de manipulare, mai eficienta decat ai crede la prima vedere. Prin astfel de exemple, vreau sa spun ca manipularea nu are neaparat un caracter urat, cum se crede in genere. Asa ca, pe viitor, fii mai ingaduitor cu acest cuvant. Daca tatii nostri nu ne-ar fi manipulat mamele, nici noi nu ne-am fi nascut si n-am fi stat, aici si acum, de vorba.
-Manipulam chiar si cand uram cuiva "Craciun fericit si un an nou cu bucurie"?
-Manipulam mai ales la astfel de prilejuri festive!
Abia acum, cand am terminat de redactat articolul acesta, imi dau seama ca poate nu l-as fi scris niciodata, daca profesorul Prutianu nu m-ar fi manipulat. Dar ce subtil a facut-o! Abia acum imi dau seama ca nu-i chiar asa de rau sa fii
