Nici ţăranii argeşeni şi nici fiii lor plecaţi de ani buni la oraş nu vor să audă de metodele europene de sacrificare a godacului: „Tot cuţitul rămâne baza!“. Sursa: Sorin Badea
1 /.
Tradiţia tăierii unui porc cât mai mare de Crăciun este păstrată cu sfinţenie de ţăranii din nordul judeţului Argeş. Cu două săptămâni înainte de Naşterea Domnului, toate dealurile şi văile răsună de guiţatul râmătoarelor care-şi află sfârşitul în condiţii de neacceptat după normele europene. Sătenii nu au timp însă de astfel de lucruri şi fac ce ştiu ei de la părinţii lor, cheamă câţiva vecini dis-de-dimineaţă, fugăresc porcul prin ogradă până oboseşte, iar apoi un bărbat mai zdravăn înfige în gâtul animalului un cuţit ascuţit bine. Măcelarii amatori ai satului tranşează carnea, gazdele fac cârnaţii, iar treaba se încheie, spre mulţumirea tuturor.
„Crăciun fără porc?!Nu există!“
Nea Ion Gheorghe are 72 de ani. El şi baba lui, cum îi place să-şi alinte soţia, locuiesc singuri de mulţi ani în comuna argeşeană Albeşti. Cei trei copii au plecat de mult la oraş. „Dom’le, am auzit că ăştia cu Europa lor nu ne mai lasă să tăiem porcu’ aşa cum ştim noi. Cică tre’ să nu-l mai înjunghiem, că îl chinuim, să îi facem condiţii în cocină şi mai ştiu eu ce“. Bătrânul e supărat pe „Europa asta“ şi spune că nu va renunţa în ruptul capului să taie porcul aşa cum a învăţat din bătrâni.
Aşa că, pentru sâmbăta viitoare, a convocat copiii la tăiatul porcului, una dintre cele mai populare „sărbători“ ale familiei. „Fac ce am făcut şi anu’ trecut şi ce o să facem şi la anu’. Să nu vină nimeni la mine acasă şi să mă înveţe. Ştiu eu ce să fac.“
Friptură cu aromă
Copiii altui moş, Gheorghe, s-au mutat la oraş, la Curtea de Argeş, dar nu şi-au pierdut obiceiurile deprinse de la părinţi.
În spatele blocurilor aflate la d